Cum să înveți copilul să spună „Îmi pare rău”

Există situații în care copiii nu regretă anumite gesturi, acțiuni care nouă, părinților, ni se par greșite, evitând astfel să ofere scuze. Sau se-ntâmplă să spună în cele din urmă expresia magică „Îmi pare rău”, însă ei nu cunosc semnificația acesteia, rostind-o de cele mai multe ori la insistențele părinților.

Astfel, fie că spun prea repede „Îmi pare rău”, fie că nu vor nici în ruptul capului să rostească aceste cuvinte, copiii nu sunt conștienți de semnificația și rolul scuzelor.

Totuși, când un copil ajunge să cunoască importanța scuzelor, utilizându-le corect, putem spune că dispune de o paletă mai largă de abilități sociale, reușind să rezolve cu succes chiar și unele situații mai dificile precum lovirea din greșeală a unui alt copil sau încăpățânarea puternică manifestată în fața surorii.

Cum să-ți înveți copilul să valorifice scuzele și să le exprime sincer

Renunță la prelegerile care subliniază greșelile comise de către acesta!

Apelează mai degrabă la întrebări ajutătoare care să-l determine pe copil să-și înțeleagă emoțiile și acțiunile. Începe cu o întrebare de genul:  „Cum te-ai simțit să arunci pixul lui Vlad de pe bancă și să-l spargi cu piciorul?”. În acest mod, înveți copilul că orice persoană trebuie să-și asume responsabilitatea pentru faptele sale. Ba mai mult, ajută-l să descopere că furia, frustrarea sau tristețea sunt emoții normale, dar acțiunile rezultate din acestea pot adesea dăuna. Deci, poți face chiar și niște recomandarea cu privire la gestionarea emoțiilor negative. După ce l-ai ajutat pe copil să-și dea seama de sentimentele care l-au împins să acționeze într-un anume fel, dar și de gravitatea faptelor sale, învață-l cum să se pună în pielea copilului pe care l-a rănit. Exemplu: „Cum crezi că s-a simțit Vlad pentru că i-ai distrus pixul?”. Câteva informații despre empatie vă vor fi de folos.

Spune pas pedepselor!

În momentul în care observăm că cel mic dă dovadă de un comportament negativ, nu e exclus să ne gândim că pedeapsa ar fi cea mai bună soluție… dacă v-a trecut așa ceva prin minte, eh, mai bine vă gândiți și a doua oară, pentru că această primă variantă nu este deloc una benefică. Puteți, în schimb, să vă concentrați pe soluțiile prin care copilul și-ar compensa greșeala, întrebându-l „Cum crezi că ai putea să te revanșezi față de colegul tău, pentru faptul că l-ai rănit?”. Sigur că un „Îmi pare rău” rostit sincer ar fi floare la ureche, dar cum copiii asimilează cel mai bine prin fapte, nu ar fi rău ca scuzele să fie însoțite de o faptă bună. Spre exemplu, oferirea în dar a unui nou pix.

Jucați jocul „reluării” și îndemnați-l pe copil să găsească o altă modalitate de acțiune, în contextul în care el a greșit.

După ce l-ai ajutat să-și dea seama că a greșit și ați găsit împreună o metodă potrivită de revanșare față de persoana afectată, îl poți ruga pe cel mic să îți spună cum altfel ar putea acționa, fix în aceeași situație. Și atunci, îl întrebi direct: „Dacă ai avea șansa să schimbi comportamentul pe care l-ai avut față de Vlad, ce ai face diferit?”. Dă-i timp de gândire, după care nu ezita să-i propui să căutați împreună metode pozitive de gestionare a emoțiilor. Descoperind și practicând împreună astfel de tactici, există șanse mult mai mari ca atunci când copilul se confruntă cu emoții negative, să opteze pentru metode benefice de gestionare a acestora.

Deși poate părea dificil să-l înveți pe cel mic importanța scuzelor și exprimarea sinceră a acestora, lucrurile sunt mult mai simple, atunci când îl ajuți pe acesta să-și asume responsabilitatea și să dezvolte empatia necesară pentru a învăța din greșelile sale. Util în acest sens este și modelul pe care îl oferiți copiilor. Astfel, nu ezitați să oferiți scuze copilului ori de câte ori este cazul.

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut