Dragostea condiționată și efectele sale

Tipul de dragoste pe care fiecare copil îl primește va influența modul de dezvoltare al acestuia, tipul de adolescent și ulterior de adult în care se va transforma.

Nu spun că există posibilitatea ca un părinte să nu-și iubească nelimitat copilul. Cu siguranță, nu… sau cel puțin nu vreau să mă gândesc la asta. Pornind de la premiza că orice părinte își iubește copilul fără limite, privind exiprimarea iubirii, aceasta poate fi adesea limitată sau condiționată. Și uneori fără să ne dăm seama.

Ne folosim de această strategie cu gânduri bune, însă este posibil ca efectele sale să nu fie tocmai bune. Astfel, cei mai mulți dintre părinți decid să apeleze la dragostea condiționată pentru a stimula performanțele școlare ale copilului, de exemplu, sau pentru a schimba sau a „manipula” tipul de comportament al copilului.

Ce înseamnă acest lucru? În câteva cuvinte ar suna cam așa: „Te iubesc, dacă faci asta. Dacă nu faci sau nu te comporți cum zic eu, atunci nu te mai iubesc.” Din nou nu vreau să cred că există vreun părinte care ar spune asemenea lucru direct unui copil, însă sunt sigură că există părinți care prin comportamentul și acțiunile sale, lasă să se înțeleagă acest lucru.

Totuși, în ciuda acestei laturi negative, dragostea condiționată poate avea și beneficii. Depinde cum o mânuiești. Mai jos vom încerca să-ți oferim câteva puncte-cheie care te vor ajuta să îți dai seama dacă tu apelezi la dragostea condiționată pentru copil într-un mod adecvat sau dăunător.

Dragostea condiționată: bună sau rea?

Așa cum deja am adus în discuție, mulți dintre părinți asociază dragostea cu reușitele sau eșecurile școlare ale copiilor. Ai succes, atunci te iubesc. Nu ai succes, gata s-a scurs și dragostea. Acest tip de părinți văd dragostea ca pe un premiu care trebuie câștigat, determinându-i pe copii să creadă că doar dacă se comportă exemplar merită dragostea propriilor părinți.

Acest tip de dragoste poate fi comunicat direct sau subtil. Mai mult, acest tip de dragoste poate fi aplicat conștient sau fără să-ți dai seama. Astfel, unora dintre părinți le place atât de mult să controleze viața și deciziile copiilor, încât nu doar că oferă dragoste drept recompensă, ci o utilizează și drept pedeapsă.

Dragostea condiționată utilizată ca recompensă poate fi exprimată prin laudă exagerată, afecțiune fizică și cadouri mai mult decât generoase. Pedeapsa, în cazul eșecului copilului, poate îmbrăca de asemenea diverse forme: expresii de dezamăgire, furie, retragerea afecțiunii, a sprijinului și încurajării sau lipsa contactului fizic.

Acest tip de comportament al părinților poate avea efecte negative asupra copiilor. De exemplu, să presupunem că puștiul tău este înscris la un curs de tenis de câmp. Este pasiunea sa și la insistențele sale tu l-ai înscris la acest curs. Să zicem că acesta a participat la diverse competiții, însă nu a înregistrat nicio reușită. Acest lucru te-a scos din minți, iar la ultimul meci de-al său, văzându-l că pierde din nou, te-ai ridicat din tribună și ai ieșit val-vârtej afară. Ba mai mult, după terminarea meciului, i-ai imputat eșecul și ai decis să nu mai vorbești cu el o perioadă. Acesta poate fi un caz de dragoste condiționată și îl poate determina pe cel mic să nu mai aibă încredere în sine, să-i scadă stima de sine, să renunțe la pasiunea sa și chiar să ajungă să te urască.

Mai mult, unele studii au demonstrat că puștii care primesc o astfel de dragoste condiționată, trăiesc într-o continuă stare de frică și stres, de teamă să nu eșueze pentru că nu vor mai primi dragoste din partea părinților.

Există cazul și în care părinții exprimă o dragoste condiționată, fără să realizeze acest lucru. Astfel, dacă ai avut reacțiile de mai sus față de copilul tău, fără să vrei, i-ai transmis mesajul că nu-l iubești nelimitat. Așadar, revizuiește-ți comportamentul și arată-i că îi ești alături indiferent de situație.

Dacă unii părinți folosesc dragostea drept premiu sau recompensă, alții aleg să o utilizeze drept momeală, potrivit psychologytoday.com. Ce înseamnă acest lucru? Pe scurt, îi promiți copilului tău dragoste drept recompensă, însă niciodată nu i-o oferi. Mereu te arăți nemulțumit, indiferent de succesul pe care copilul îl înregistrează.

Acest comportament al părinților, nu determină decât ca toți copiii tratați în acest mod să spere că vor primi cândva dragostea după care tânjesc cu disperare.

De exemplu, copilul tău vine acasă și îți spune că a luat la teză la mate cea mai mare notă din clasă – 9.50, iar primul lucru pe care tu îl faci este să îl întrebi ce a greșit de nu a luat 10, în loc să îl feliciți. Deși pare o strategie motivantă, acest tip de dragoste condiționată este de asemenea dăunător. Chiar dacă tu ai impresia că în acest mod îl faci pe copil să-și depășească limitele, condiționarea iubirii îl va face să dezvolte numeroase hibe și niciodată să nu se considere sufcient de bun, pentru că asta îi arăți tu de fapt. Cu dragostea nu se joacă, ea nu e de vânzare.

Dragostea condiționată poate fi și benefică

Dragostea, pentru a fi benefică, ar trebui să aibă unele obligații atașate. Însă diferite față de cele menționate anterior. Lucrurile importante în viață, precum respectul, încrederea, responsabilitatea sau lucruri substanțiale în viață, precum educația și cariera, se câștigă. Nimeni nu ți le acordă de-a gata. Asta trebuie să înțeleagă în principal copilul.

Astfel, dragostea este un instrument puternic prin care să-ți influențezi copilul, însă contează cum faci acest lucru. Nu dragostea pe post de recompensă sau momeală este soluția, ci dragostea valorificatoare. Acest tip de iubire presupune să insufli copilului valori esențiale, precum cele menționate anterior și să le apreciezi atunci când acesta le exprimă. Totodată, copilul trebuie să înțeleagă că dezaprobarea unui comportament greșit din partea sa nu înseamnă că nu îl mai iubești.

Mai mult, comparativ cu celelalte modalități de exprimare a dragostei condiționate, acest tip de dragoste valorificatoare nu este aplicată punctual. Ea nu vizează doar succesul școlar/profesional al copilului, ea se referă la construirea și „înarmarea” copilului ca un individ valoros al societății actuale. Ajutăm copiii să descopere fericirea și îi învățăm cum să fie persoane demne de respect. Le explicăm că ne dorim succesul lor pentru bunăstarea și fericirea lor, nu doar să ne hrănim noi ego-ul de părinte.

O astfel de dragoste formatoare și educativă, însă fără limite, ci doar cu unele obligații și responsabilități atașate este ceea ce are nevoie și își dorește orice copil de pe planetă.

Un Comentariu

Adauga un comentariu

KidsOut