De vorbă cu psihologul: Agresivitatea în familie. Violența asupra copiilor

E adevărat că în prezent s-au multiplicat mijloacele de informare și educare a maselor, existând o mulțime de modalități prin care autoritățile și instituțiile specializate trag semnale de alarmă cu privire la agresivitatea în familie.

În ciua acestor metode variate de informare, există persoane, în general femei și copii, care se supun violenței domestice, fără să încerce să ia atitudine în acest sens. Cum explicăm această anomalie? De ce aleg membrii unei familii, în special femeile și copiii, să se conformeze unor astfel de condiții? Cum e recomandat să procedăm în astfel de cazuri și, mai ales, ce efecte devastatoare are violența și agresivitatea din familie asupra copiilor și viitorului acestora, vom afla din informațiile obținute în urma discuției cu psihologul Eduard Vlaston.

Eduard Vlaston: de la matematician la psiholog

Dr. Psiholog Eduard Vlaston.

Dr. Psiholog Eduard Vlaston

Eduard Vlaston este un psiholog cu o poveste mai aparte, să-i spunem. Încă din liceu, precum și pentru următorii 20 de ani, acesta a explorat tainele matematicii în fel și chip, pentru că era singurul lucru la care se pricepea… considera el la acea vreme.

Totuși, se pare că cifrele, calculele și alte asemenea nu erau suficiente, pentru că acestea, asociate cu stresul zilnic, nu erau capabile să hrănească cea mai importantă parte a unui om: sufletul! Și atunci, din dorința de schimbare, de un suflu nou, dar și din curiozitate pentru domeniul psihologiei, Eduard Vlaston a decis ca la 40 de ani să apuce din nou drumul studenției la o facultate de profil, ajungând să descopere lucruri cu adevărat fascinante despre mintea noastră: „Acum 5 ani sensul vieții profesionale pentru mine era definit de targetul de vânzari, astăzi am pășit pe un drum unde bucuria de a ajuta oameni mă împlinește în feluri la care nu m-am gândit vreodată.”

După cum vedeți, Edi Vlaston este o persoană puțin spus interesantă, căreia nu i-a fost teamă de o schimbare majoră, deși poate pentru mulți vârsta ar fi fost descurajantă. Vă lăsăm să descoperiți răspunsurile sale la întrebările, curiozitățile și dilemele noastre despre agresivitatea în familie, în informațiile de urmează!

Violența asupra copiilor

Ce cauze determină apariția agresivității asupra copiilor? Există unele mai frecvente?

Contrar credințelor, violența asupra copiilor și în general violența în familie nu este generată de vreo boală psihică, de alcool, droguri sau sărăcie. Toate acestea constituie doar niște aspecte favorizante. Nu există o singură cauză pentru violența în familie, ci o combinație între antecedentele psihologice ale agresorului, mediul social și cultura din care aceștia fac parte. Comunicarea defectuoasă între părinți și copii și, totodată, dorința de a deține controlul și puterea determină cele mai multe cazuri de violență în familie și asupra copiilor.

Se „moștenește” agresivitatea?

Dilema „nurture or nature” este una care a născut multe discuții aprinse. Astăzi însă oamenii de știință sunt de acord că nu poate exista una fără cealaltă. La loteria genelor, nu primești agresivitatea, ci doar o predispoziție, o programare genetică a unui nivel al testosteronului mai ridicat, care, dacă întâlnește mediul potrivit, conduce la o creștere a agresivității. Este ca o sămânță plantată în pământ, dar care, dacă nu primește suficient soare și apă, nu crește.  Pe când alta udată și îngrijită se face mare și „rea”.

Ca atare, nu putem spune că violența este moștenită genetic, dar putem afirma că educația și mediul de viață din copilărie pot favoriza apariția unei agresivități crescute.

Câte tipuri de agresiune există?

Agresiunea  folosită în „educarea” unui copil poate îmbrăca diferite forme:

  • Neglijarea copilului este cel mai des întâlnită formă de agresiune față de copil. Neglijarea poate fi emoțională, medicală, alimentară.
  • Agresiunea emotională sau abuzul psihic: cuprinde țipetele, amenințările , injuriile, umilințele, așteptări nerealiste.
  • Agresiunea fizică: de la o palmă la funduleț, până la o bătaie „soră cu moartea”, toate sunt abuzuri fizice.

Care sunt cele mai frecvente metode de agresiune utilizate de părinți?

Un studiu efectuat de Organizația Salvați Copiii a identificat următoarele metode de agresiune:

  • Neglijența în diferitele forme ale sale fiind cel mai des întâlnită (în aproximativ 45% dintre cazuri);
  • Abuzul fizic, 43% din cazuri;
  • Abuzul emoțional în 19% dintre cazuri;
  • Abuzul sexual în 0.5% dintre cazuri.

Care sunt sentimentele copiilor care sunt expuși la bătăi?

Copilul bătut va simți frică, se va simți neputincios și umilit. Este posibil ca în acest punct copilul să-și formeze o credință conform căreia violența este o formă de atașament între oameni. De asemenea, este posibil să creadă că violența este o formă de atenție pe care o primește de la părinte.

Ce efecte are violența asupra copiilor? Diferă efectele de la o metodă de agresiune la alta?

Pe termen scurt, copilul va simți teamă, dificultăți în a înțelege și a învăța, curiozitate scăzută, coșmaruri, o lipsă acută de stimă de sine, uneori o violență și o atitudine provocatoare în relațiile cu alți copii sau adulți. Ajunși la maturitate, copiii pot manifesta o anxietate crescută, o predispoziție pentru depresie și autoagresiune.

Care sunt semnele unui abuz, fie el și emoțional asupra dezvoltării copiilor?

Un copil abuzat fizic sau emoțional are semne clare: urinează în pat, învață să mintă, învață să fugă de responsabilitate, evită confruntarea, are accese de furie.

Spre exemplu, am avut în cabinet o fetiță pe numele ei X, în vârstă de 11 ani. Mama ei a adus-o pentru că la școală avea note mici, nu era atentă și intra deseori în conflicte violente cu colegii de clasă. De ce se schimbase X așa mult? De unde proveneau accesele de furie și izolare ale acesteia? S-a dovedit că tată o umilea și o batjocora pe X, încercând să o pedepsească pe mama acesteia pentru o relație extraconjugală avută de aceasta.

Încă există părinți care văd violența ca pe o metodă de disciplinare a copiilor. Ce părere aveți? Ce metode de educare/disciplinare le recomandați acestora în defavoarea agresiunii?

„Bătaia este ruptă din rai” este o zicală profund greșită. Toate studiile arată că o astfel de abordare nu face decât să stimuleze comportamentele de evitare și să sădească în viitorul adult sămânța violenței. Un copil trebuie să învețe ce înseamnă disciplina, dar studiile au confirmat că întărirea unui comportament dezirabil este mai puternică decât descurajarea unuia prin bătaie.

Orice părinte își dorește să aibă un copil responsabil care să știe ce vrea și care nu se teme să-și dorească și să se lupte pentru dorințele sale.

Cui ar trebui să se adreseze copiii abuzați? Cum pot să scape aceștia din „ghearele” unor părinți violenți?

Orice persoană care lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau neglijare a acestuia, este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Există la nivelul direcției generale un număr de telefon – „telefonul copilului” – unde poate fi sesizată orice formă de abuz asupra copiilor.

Încă din 2004 a intrat în vigoare „Legea Copiluluii” ( legea 272/2004), lege prin care se interzice orice formă de violență și comportament umilitor asupra copiilor.

Vă invităm să accesați următoarea pagină pentru continuarea interviului: Violența domestică și efectele asupra copiilor!

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut