Despre teatru și copilărie cu Vlad Logigan

Pentru a afla mai multe detalii despre cum teatrul poate modela și chiar șlefui personalitatea copiilor, KidsOut a stat de vorbă cu actorul de teatru și film, Vlad Logigan.

Deși citisem o mulțime de lucruri interesante despre performanța și reușitele acestui talentat actor, azi am avut bucuria să întâlnesc un om simplu, vesel și optimist care, prin prisma experienței sale, mi-a împărtășit o fărâmă din viziunea sa despre subiecte diverse și actuale care vizează universul copiilor.

Enjoy! 🙂

Cum crezi că influențează cursurile de actorie dezvoltarea copiilor?

Răspunsul nu e greu de întrezărit. Actoria și teatrul dezvoltă, atât la oamenii mari, cât și la copii, creativitatea, adaptabilitatea, lucrul în echipă, abilități de comunicare și multe, multe altele. Îți dau exemplul unui mare profesor britanic, care vorbea despre cum școala ucide creativitatea. Acesta povestește cum la ora de desen, li s-a dat copiilor de reprezentat orice doreau ei. O fetiță este întrebată de profesoară: „tu ce desenezi aici?”; ea spune „pe Dumnezeu”, profesoara contestă: „stai puțin… nimeni nu stie cum arată Dumenezeu”. Replica fetiței este absolut genială: „or să afle imediat”. Iată un exemplu în care școala poate ucide creativitatea, ori creativitatea este unul din cele mai cerute lucruri acum, pe piață, de la un angajator. Dacă fetița din povestea amintită, nu era în mod natural o optimistă, deznodământul ne înfățișa un copil căruia i s-a trunchiat din încredere, căruia i s-a luat din capacitatea de a fi creativ într-o situație. Țările dezvoltate pun din ce în ce mai mult accentul pe calități ca cele antrenate sau dezvoltate de actorie sau de alte activități extrașcolare. Finlanda are unul din cele mai bune sisteme de învățământ din lume. Cum reușesc ei? Au renunțat la vechiul sistem încă de acum vreo 40 de ani și pun foarte mult accentul pe interdisciplinaritate și pe ideea că unui elev trebuie să-i și placă un curs, nu să-l frecventeze doar din obligație. Privind sistemul nostru de învățământ, cursurile extrașcolare sunt chiar necesare. Ele îți salvează copilul de forma asta îmbătrânită de învățământ care încă se mai practică în România. Sistemul nostru de învățământ este croit având la bază tiparul învățământului adoptat la marea reforma industrială, adică acum vreo sută de ani, dar timpurile s-au schimbat și asta presupune și adoptarea unui nou model de învățământ, care, din păcate, la noi lipsește cu desăvârșire. Așadar este nevoie să ne ajutăm copiii, să le completăm ceea ce sistemul actual nu reușește încă.

Tu cum ai descoperit pasiunea pentru teatru? Credeai la început că această pasiune se va transforma ulterior într-o profesie? Sau când ți-ai dat seama de acest lucru?

La mine, pasiunea pentru teatru a apărut dintr-o întâmplare. Nu știam că în viitor se va transforma chiar în meseria mea. Mergeam la un cerc de teatru, acolo era amuzant, ne plăcea să ne jucăm, iar acest lucru ne ajuta cumva să fim mai dezghețați decât mulți dintre colegii noștri din gimnaziu. Treptat, pasiunea asta a crescut până în punctul în care am știut că asta îmi doresc să fac toată viața. Dar un curs de teatru nu e doar pentru cei care vor deveni actori când cresc mari… e pentru oricine pentru că un astfel de curs te ajută să te dezvolți, te învață să exiști într-o echipă, îți dezvăluie cum să te bucuri sau să te joci… Într-un cuvânt cum să rămâi copil.

Reprezintă actoria un domeniu competitiv la noi în țară? Ce crezi? Cam ce procent reprezintă talentul în succesul unui actor? Și cat la sută reprezintă munca și determinarea?

Răspunsul e valabil, indiferent de țara la care ne raportăm: talentul este cel care te înscrie în cursă, însă n-o câștigă pentru tine. Trebuie să și muncești. Cei care au reușit să ajungă mari actori au îmbinat întotdeauna talentul cu foarte multă muncă. Altfel nu poți să ajungi în top, ramâi unul din mulțime. Cred că asta este valabil în orice domeniu.

Cum îi încurajezi pe copiii pasionați de actorie să-și urmeze visul, făcând carieră în acest sens? Ce sfaturi le dai tuturor copiilor ce au ales să îmbrățișeze acest domeniu?

Nu le dau sfaturi și nici nu încurajez pe nimeni să facă asta. De ce? Pentru că eu cred că e bine ca cineva să apuce pe acest drum doar dacă îi place cu adevărat, doar dacă se simte atras de asta, nu doar pentru că atunci când era mic și neștiutor cineva l-a batut pe umăr și i-a spus „tu poți fi actor”, iar cel mic, neștiind mare lucru, l-a crezut. Eu consider că pasiunea ta trebuie să te aducă la asta, nu sfaturile altora. 🙂

Tinerii, de obicei, sunt mai visători și se lasă destul de ușor purtați de propriile pasiuni, dar ce ne facem cu părinții? Ei au cele mai multe obiecții în această privință. Ce sfaturi ai pentru aceștia? Cum îi încurajezi să își susțină copiii?

Îi rog să se gândească la un lucru simplu: dacă vor sau nu ca ai lor copii să facă ceva care nu le place, timp de 40 de ani. Iar dacă răspunsul găsit este în continuare contra pasiunii copilului, atunci poate nu-și iubesc copiii destul… pentru că le refuză șansa de a fi fericiți, în favoarea unui stil de viață impus pe care ei și-l doresc, dar copiii nu.

Să vorbim puțin despre tine și despre ce înseamnă teatrul în viața ta… Ce satisfacții îți oferă această meserie și nu le poți sustrage din nicio altă activitate?

Asta nu se poate explica în cuvinte… poți înțelege doar dacă joci pe scena și 200 de oameni respiră odată cu tine, la fiecare replică. 🙂

Există vreun rol de care te-ai atașat mai mult? Care te-a schimbat în vreun mod anume?

Toate rolurile schimbă ceva în tine. În cel mai frumos sens! Cu fiecare personaj interpretat, ajungi să te cunoști mai bine, să te întrebi lucruri despre tine care nu te frământaseră până atunci și tot așa…

Știm că, pe lângă a fi actor, ai ales să predai actoria… Ai predat vreodată copiilor? Dacă nu, te-ai gândit vreodată să faci asta?

Nu eu am ales pedagogia, mai degrabă ea m-a ales pe mine. A trebuit să țin un workshop undeva în Filipine, la un festival de teatru, iar profesorul meu, care era acolo, a văzut workshopul meu și cum încercam să predau. În acel moment mi-a spus: „tu trebuie să predai, ai asta în tine”. Și am început să predau la universitate, actoria, ca asistent. Și da, am predat și pentru copii. E foarte amuzant cu copiii… au mintea mai liberă ca noi, cei mari. Și ai de învățat enorm de la cei mici: cum să nu-ți mai pui bariere sau cum să fii mai puțin rigid și mai liber în gândire. Mai nou, englezii îi spun „critical thinking” și o predau la cursuri de dezvoltare. Eu spun că mai bine ne uităm la copii și învățăm de la ei. Sunt multe lucruri de observat și de urmat, de ce nu?

Te-ai născut în Iași, o bună perioadă ai trait acolo… Când te pot vedea ieșenii într-un spectacol pe meleagurile copilăriei tale?

Dacă eu aș decide asta, mâine aș juca la Iași. 🙂 Dar ține de teatre și de alte lucruri. Nu știu, sper că în curând.

Ce am reținut noi? Că actoria te ajută să rămâi copil. Te ajută să te eliberezi și te face să-ndrăznești! Nu trebuie să devii actor ca să urmezi cursuri de actorie. Puri și simplu, prin intermediul acestora, îți dezlănțui gândurile și dai glas tuturor lucrurile frumoase ce zac în tine! 🙂

Galerie FOTO 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut