Autocontrolul la copii. Recomandări pentru părinți

Un copil mic va mușca un prieten care-i ia jucăria. Un puști de 10 ani îți va trânti ușa-n față dacă refuzi să îi iei un smartphone. Această lipsă de autocontrol nu este pe placul niciunui părinte. Fiecare părinte dorește ca propriul copil să se comporte corespunzător și să se înțeleagă bine cu cei din jur.

Este important să știm că controlul impulsurilor este o problemă de dezvoltare care datează din copilărie. Copiii au urgențe spontane, instantanee, care sunt conduse de propriile lor nevoi, emoții și dorințe. Este nevoie de ani buni pentru ca un copil să obțină abilitățile de care are nevoie pentru a putea controla toate aceste impulsuri. Acesta trebuie să-și dezvolte judecata, să fie capabil să conștientizeze consecințele propriilor fapte și să-și dezvolte limbajul pentru a fi capabil să vorbească despre emoțiile sale.

Biologia este un factor cheie în procesul de creștere. Zona creierului numită „cortexul cerebral” îi ajută pe copii să-și controleze impulsurile. Pe măsură ce se dezvoltă, copilul are mai multă capacitate de a se opri. Dar, rețineți, această zonă a creierului nu este pe deplin dezvoltată până ce un copil nu trece de vârsta de 20 de ani. Experiența de viață are, de asemenea, un impact puternic asupra dominării impulsurilor. Din acest motiv este recomandat să îi învățăm pe copii reguli de poilitețe, să își aștepte rândul sau să împartă cu alți copii din jur, diverse lucruri.

Rolul părintelui în deprinderea autocontrolului de către copil

În calitate de părinți, fiecare dintre noi joacă un rol important în a ne ajuta proprii copii să învețe și să practice autocontrolul. Este nevoie de răbdare să educăm copiii într-un mod pozitiv cu privire la cum ar trebui să se comporte în diverse situații.

Iată câteva recomandări:

  • Setați o limită clară și fermă!

Spre exemplu, dacă copilul cel mare, în vârstă de 10 ani, îl lovește pe fratele său mai mic, de 4 ani, spuneți: „La noi în familie nimeni nu este violent. Nu ne lovim între noi.”

  • Explicați motivul!

Spre exemplu, îi poți spune simplu „Nu ne lovim, pentru că nu vrem să ne rănim reciproc.” Adu-i aminte de vremurile când a fost rănit fizic de o altă persoană, poate chiar de fratele său mai mic. Ajută-l să vorbească despre cum s-a simțit. Acest lucru îl va ajuta să se pună mai bine în locul fratelui său mai mic și să se oprească, probabil, data viitoare când va fi impulsionat să rănească.

  • Acceptați și validați emoțiile copilului!

Spre exemplu, îi poți spune: „Se vede că ești nervos! Spune-mi, te rog, ce a declanșat această stare!”

De asemenea, este recomandat să încurajați copilul să folosească cuvinte pentru a-și exprima emoțiile. Poți să-i spui: „Când ești supărat, trebuie să folosești cuvintele” și recomandă-i o expresie pe care să o folosească în astfel de situații: „Sunt supărat.” sau „Nu-mi place când îmi iei jucăriile, atunci când mă joc cu ele.”

  • Ajutați copilul să utilizeze cuvinte pentru exprimarea emoțiilor!

Pentru acest lucru, puteți apela la diverse jocuri. Spre exemplu, Jucați jocul „Ce se întâmplă dacă…” în care copilul are ocazia să-și exprime emoțiile în diverse scenarii. Sau puteți apela la păpuși, eroi, etc., pe care să-i imaginați în diferite situații și să își exprime emoțiile.

De asemenea, specialiștii mai consideră utilă următoare tehnică: dacă aveți doi copii cu un caracter puternic, țineți-i pe amândoi de mână concomitent și încurajați-i să vorbească unul cu celălalt despre sentimente lor.

  • Găsiți o soluție pozitivă la fiecare problemă!

De exemplu, dacă cearta dintre copii a degenerat dintr-o discuție despre cine să joace primul un joc, puteți propune să facă cu rândul, și de fiecare dată să noteze într-un tabel cine a fost primul, pentru a nu exista dubii.

  • Fii răbdător!

Controlarea impulsurilor este un lucru foarte greu pentru copii. Chiar și adulților le este dificil să practice autocontrolul atunci când au emoții puternice. Va trebui să repetați regulile din nou și din nou într-un mod calm și fără critici.

Odată cu trecerea timpului, copilul va avea o capacitate de autocontrol mai mare. În jurul vârstei de 5 ani, acesta va avea o conștiință formată, reușind să internalizeze regulile prezentate de părinți. Astfel, acum regulile vor fi un fel de voce interioară, acționând ca un fel de „stop”, care împiedică copilul să facă ceva negativ. Jonglând cu dorințele și nevoile sale, față de această voce interioară în curs de dezvoltare, va fi modul în care va învăța să exercite o judecată bună și să facă alegeri comportamentale pozitive.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut