Când și cum să spui „Nu” copilului

Când și cum să spui „Nu” copilului

Pot să mănânc o ciocolată-ntreagă? Nu! Pot să stau în seara asta pe-afară mai mult cu 30 de minute? Nu! Pot să…? Nu! Pot să…? Nu! Nu e corect! Pe mine nu mă lași să fac nimic. Mereu faci chestii numai pentru Ioana. Sigur o iubești mai mult pe ea!

Stabilirea limitelor și regulilor pentru copii poate fi o provocare. Ei pot implora, negocia, plânge, acuza sau cere necontenit în moduri în care părinților le vine destul de greu să refuze. Unii părinți pot răspunde pozitiv doar pentru a evita o bătălie. Alții se simt vinovați de dezamăgirea copiilor lor. Totuși, există și părinți care găsesc forța necesară să spună „Nu” în fața copiilor care, poate, țipă cât îi țin plămânii!

Cum este aproape imposibil ca, în calitate de părinte, să nu fii pus în această postură măcar o dată, iată câteva recomandări pentru a da un răspuns negativ, dar pertinent!

Când și cum să spui „Nu” copilului

  1. Spune „Nu” atunci când acțiunile sale ar putea răni pe cineva!

Copiii pot avea probleme în a anticipa rezultatele negative, deci au nevoie de îndrumare de la un adult, pentru a reuși să facă alegeri sensibile. Acest tip de răspuns negativ, ajută copiii să învețe să gândească înainte de a face un lucru, să anticipeze consecințele propriilor fapte.

Oferirea unei alternative poate să redirecționeze copiii către activități mai sigure. De exemplu: „Nu, nu poți sări pe canapea. Aceasta se poate rupe sau te poți răni în colțul măsuței de lângă. Dacă vrei să sari, te rog să ieși afară.”

  1. Spune „Nu” atunci când copilul s-ar putea descurca și singur!

Deși nu este nimic în neregulă cu o favoare ocazională din partea unui părinte, copiii au nevoie de practică de a deveni competenți și independenți și pentru a simți că contribuie în mod pozitiv la acțiunile ce vizează toată familia.

Oferiți formare sau sprijin, dacă este necesar, dar încurajați copilul să dețină responsabilitatea. De exemplu: „Nu, este rândul tău să aranjezi masa. Îți amintești cum să faci asta? Voi aranja eu doar un loc ca să ai un exemplu după care să te iei.”

  1. Refuză atunci când este o dorință, nu o nevoie!

Suntem bobmbardați cu tot felul de reclame despre lucruri noi care apar (jucării, dulciuri, etc.). cu siguranță acestea ajung să fie văzute și de copii și este posibil să le ceară. Însă asta nu înseamnă că trebuie să ne simțim obligați să îndeplinim toate fanteziile celor mici.

Acest tip de refuz îi ajută pe copii să învețe să tolereze dezamăgirea și să ia la cunoștință faptul că pot dori ceva fără să ajungă neapărat să dețină acel lucru.

Puteți valida dorința copilului, fără să ajungeți să cumpărați un element care nu este necesar. Exemplu: „Nu, nu o vom cumpăra, dar văd de ce îți place! Este foarte strălucitoare”.

  1. Spune „Nu” când planurile se schimbă!

Așa e viața uneori! Chiar dacă intenționăm să facem anumite lucruri cu sau pentru copiii noștri, uneori, pot apărea circumstanțe pe care nu avem cum să le ignorăm. Și atunci, planurile se schimbă!

Acest tip de refuz îi învață pe copii să aibă răbdare, precum și capacitatea de a fi flexibil.

Realizarea unui nou plan îl va ajuta pe copil să facă față schimbării survenite. De exemplu: „Nu, nu putem face asta diseară. Speram să putem, dar apoi a venit mătușa Maria și s-a făcut prea târziu. E timpul să mergi la culcare. Să facem un plan pentru mâine. Alege tu dacă preferi de dimineață sau după-amiază.

  1. Spune „Nu” atunci când nevoile altei persoane sunt (temporar) mai importante!

Copiii sunt în mod natural egocentrici, dar luând în calcul și nevoile altei persoane, aceștia învață să renunțe la egocentrism. Acest tip de refuz ajută copiii să învețe generozitatea.

De exemplu: „Nu, nu poți merge cu prietenii tăi sâmbătă. Sună distractiv, dar avem petrecerea de aniversare a bunicii. O iubim pe bunica, așa că vrem să ne asigurăm că se simte bine de ziua ei. Știu că așteaptă cu nerăbdare să-și petreacă timpul cu tine. Se va simți rănită dacă nu vei veni!”

  1. Spune „Nu” atunci când îți displace acel lucru!

Resentimentele pot afecta orice relație. De obicei este mai bine să nu faci un lucru, decât să îl faci cu amărăciune și furie. Acest tip de răspuns negativ ajută copiii să înțeleagă importanța limitelor sănătoase și a compromisului.

Puteți încerca să sugerați o altă alternativă pentru a face refuzul mai „digerabil” pentru copil: „Nu, nu putem merge azi la piscină pentru că nu mă simt confortabil. Ce spui dacă rămânem acasă și desenăm ceva împreună sau ne jucăm jocul tău preferat?”

  1. Spune „Nu” când este împotriva propriilor tale valori!

Ne învățăm copiii despre propriile valori prin alegerile pe care le facem. Uneori, este posibil să simți – și copilul poate protesta cu voce tare – că ești singurul părinte care decide un anumit lucru (de parcă ai veni de pe Marte și toți te judecă), dar trebuie să fii conștient de credințele și valorile tale. Acest tip de refuz îi învață pe copii despre priorități și integritate.

Faptul că explici copilului rațiunea din spatele deciziei tale (nepopulare), poate ajuta, dar nu simți că este nevoie să-l convingi pe copil că tu ai dreptate. La urma urmei, tu ești părintele. De exemplu: „Nu nu îți vom lua un smartphone. Considerăm că nu este potrivit pentru vârsta ta și nu vrem să interfereze cu școala sau cu timpul petrecut cu familia.”

În cazul unor astfel de refuzuri, să nu așteptați mulțumiri din partea copilului. Este suficient dacă tu știi că e cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copil. Numeroasele cercetări arată că stilul parental care este cel mai benefic pentru copii implică o combinație de căldură, afecțiune și limite. Ca adult, ai o mulțime de cunoștințe și experiență pe care copilul pur și simplu nu le are. Poți să empatizezi, să faci compromisuri, să redirecționezi sau să explici pentru a face „nu-ul” mai digerabil, dar nu te da înapoi să aplici refuzul, atunci când consideri că e nevoie.

[shareaholic app="share_buttons" id="26044356"]

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut