Copilul care smiorcăie. Cauze și soluții

Copilul care smiorcăie. Cauze și soluții

Unii copii par să nu știe altceva decât să se smiorcăie din orice. Nu reușesc un lucru – smiorcăie, s-a împiedicat – smiorcăie, nu a primit înghețață – smiorcăie, nu vrea să doarmă – smiorcăie… și tot așa. Situații exasperante pentru părinți, smiorcăielile celor mici ascund de fapt o neputință a acestora de a se exprima. Iată așadar principalele cauze ale smiorcăielilor acestora și cum puteți interveni.

Majoritatea copiilor smiorcăie și plâng din când în când după părinții lor. Totodată, dacă acest comportament este foarte frecvent, există diverse metode prin care să îl ajutați să scape de acest obicei.

De ce smiorcăie?

Unui copil îi trebuie mulți ani pentru a înțelege că nu poate avea într-o clipită ceea ce dorește. El are o gândire centrată pe sine și îi este dificil să înțeleagă că dorințele sale nu pot fi întotdeauna satisfăcute. Este în egală măsură o provocare pentru el să înțeleagă diferența dintre nevoi, cum ar fi foamea, și dorințe precum mâncatul de biscuiți.

Mai mult, un copil își stăpânește prea puțin emoțiile față de un adult, mai ales atunci când se simte frustrat, trist sau neglijat. Un copil poate așadar să scâncească din cauză că nu își găsește cuvintele pentru a spune ceea ce îl supără sau ceea ce vrea. Acest lucru explică probabil de ce un copil de 3 sau 4 ani smiorcăie așa de des. Chiar dacă începe să exprime tot mai mult verbal ceea ce gândește, este posibil să nu posede încă un vocabular atât de variat pentru a descrie ceea ce vrea sau ceea ce simte. Este așadar necesar să îl liniștiți, numindu-i emoțiile.

Un copil poate în egală măsură să scâncească dacă nu este capabil să facă un lucru de unul singur. Un micuț, chiar dacă are încă nevoie de părinții săi pentru a executa unele sarcini, are o mare dorință de  autonomie. Poate dori să se îmbrace singur sau chiar să vă ajute la curățenie, dar să nu aibă abilitățile necesare pentru a reuși acest lucru.

Alte cauze care îl pot face pe copil să smiorcăie:

  • Este supărat sau bolnav.
  • Are impresia că nimeni nu îl ascultă.
  • Imită comportamentele unei alte persoane care smiorcăie mult.
  • Obține adesea ceea ce vrea atunci când scâncește.

Cum să interveniți?

  • Explicați-i copilului că așteptați ca el să vorbească fără să se smiorcăie. Învățați-l să ceară lucruri într-un mod adecvat și felicitați-l atunci când nu se smiorcăie.
  • Încercați să îl ascultați atent atunci când vă vorbește pe o voce normală. Dacă îl ignorați atunci când vă cere ceva frumos, va avea probabil impresia că smiorcăiala este singura modalitate de a vă capta atenția.

Când un copil începe să smiorcăie, este important să nu cedați din simplul motiv ca el să înceteze acel comportament. Dacă faceți acest lucru, va crede că smiorcăielile sale sunt o bună modalitate de a obține ceea ce vrea.

  • Dacă continuă să se plângă adesea, rămâneți calmi și ignorați-i cererile până când va începe să se exprime corect. Totodată, nu ezitați să îl ajutați dacă considerați că acel comportament degenerează. De exemplu, îl puteți strânge în brațe sau să îl masați ușor pe spate.
  • Fiți pe fază la situațiile pe care s-ar putea să le găsească plictisitoare și pregătiți-vă adecvat dacă nu le puteți evita. De exemplu, lăsați un sac cu jucării la îndemâna sa atunci când sunteți la telefon, sau vă ocupați de o sarcină menajeră.

De multe ori un copil care smiorcăie este asociat cu un copil prea răsfățat și alintat. Nu vă lăsați înșelați de acest aspect. După cum ați observat, cauzele smiorcăitului sunt diverse, iar acest comportament are diverse soluții pe care le puteți pune în aplicare.

 

[shareaholic app="share_buttons" id="26044356"]

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut