Copilul dificil

Copilul dificil

Pe lângă energia debordantă de care dau dovadă, unii copii trăiesc după bunul plac, evitând să se supună regulilor sau sfaturilor părinților, devin agresivi și violenți atunci când le sunt înfrânate ieșirile. Cum trebuie să vă comportați cu un copil dificil și când este cazul să vă îngrijoreze comportamentele acestuia, vedeți în cele ce urmează.

Unii copii sunt mai sensibili decât alții. Unii sunt foarte expresivi și foarte energici. Acești micuți cer adesea mai multe reacții din partea părinților pentru că au un comportament mai intens și mai vizibil.

Este totodată important să vă amintiți că un micuț are încă un vocabular sărac. Exprimă așadar ceea ce trăiește cu ajutorul corpului. Dacă copilul are tendința de a fi dificil, îl puteți învăța să își gestioneze situațiile bulversante.

Cum îl puteți ajuta?

Iată câteva trucuri pentru a-i fi alături și pentru a susține copilul pentru a deveni capabil să facă față acestor situații prin forțe proprii:

Asigurați-vă că cel mic mănâncă și doarme bine. Foamea sau lipsa somnului pot contribui la starea dificilă a copilului.

  • Puneți în aplicare doar câteva reguli simple pe rând și asigurați-vă că aplicați constant consecințele legate de aceste reguli. Un copil poate fi bulversat de un mediu plin de reguli de respectat și cu consecințe care nu au legătură cu greșeala comisă. El nu înțelege așadar foarte ușor ceea ce se așteaptă de la el.
  • Faceți rutina cât mai previzibilă posibil. Acest lucru îl va ajuta pe copil să se simtă în siguranță.
  • Răspundeți cât mai rapid posibil nevoilor de siguranță și de afecțiune ale copilului. Atunci când nu răspundeți nevoilor esențiale ale copilului, va avea tendința să și le exprime violent pentru a fi înțeles. De exemplu, un copil care este nervos din cauză că îi este frică de monștrii de sub pat și care nu este liniștit, ar putea să se trezească des sau să țipe noaptea următoarea dată când îi va fi teamă.
  • Pentru unii copii, este de preferat să îi pregătiți cu mult timp înainte de un eveniment stresant. Pentru alții, este din contră preferabil să îi avertizați în ultimul minut. De exemplu, știind că va merge la dentist săptămâna viitoare poate ajuta copilul să se pregătească, în timp ce pentru altul ar putea fi o sursă de neliniște. Ajustați-vă așadar în funcție de temperamentul copilului.
  • Petreceți timp pentru a vă observa copilul și încercați să înțelegeți ce îl supără. Descoperind cauza, vă va fi mult mai ușor să găsiți soluții.
  • Dacă copilul întâmpină dificultăți în a se adapta la situațiile noi, ajutați-l să traverseze aceste etape pe rând spunându-i dinainte la ce să se aștepte. Descompunând o nouă situație în mai multe mici elemente pe care să le poată gestiona, va fi expus ușor-ușor și nu se va mai simți depășit. Acest lucru poate fi util în cazul unei mutări, spre exemplu.
  • Făceți-l să înțeleagă că îl credeți capabil să gestioneze unele situații prin mijloace proprii, dar că îi sunteți mereu alături atunci când are nevoie de voi.

A avea o atitudine pozitivă

Trebuie să aveți mereu în minte ideea că un copil intens este așa, atât în momentele pozitive, cât și în cele negative. Amintiți-vă așadar regulat bunele momente petrecute alături de cel mic. Nu vă place ca acesta să țipe la cea mai mică frustrare, dar cu siguranță vă place să îl auziți țipând atunci când se leagănă puternic în leagănul din parc.

Reflectați la conduita sa și descrieți-o într-un mod favorabil decât negativ. De exemplu, nu spuneți că este „incontrolabil” sau „penibil”, ci că este „plin de energie” și „pasionat”. Acceptați copilul așa cum este.

De altfel, încercați să îi cereți frumos să facă unele lucruri, fără a țipa sau evitând criticile. Copiii sunt în general mai înclinați să facă un anume lucru atunci când părinții le-o cer într-o manieră agreabilă. De exemplu, spuneți „Ia-ți adidașii și pune-i lângă ghete în dulap, te rog”, decât „Încetează să îți mai lași adidașii în mijlocul ușii!”. Mai mult, în acest fel cererea va fi mai clară și copilul va înțelege mai bine ce are de făcut.

A-ți pune întrebări ca părinte

Ca părinte, vă puteți întreba dacă găsiți copilul dificil din cauză că este sau în funcție de cum sunteți voi. În alți termeni, este posibil ca modul celui mic de a se comporta să fie în opoziție cu personalitatea voastră sau să nu se conformeze modului în care v-ar plăcea să întrețineți raporturi cu ceilalți.

Copiii reacționează de asemenea la starea de spirit a părinților. Faptul că sunteți mai puțin disponibili îi poate deranja.

Fiți atenți la propria voastră stare de spirit. Ne simțim adesea depășiți de comportamentele deranjante ale copilului atunci când noi înșine suntem obosiți, iritați sau stresați.

Observați-vă propriile intervenții. Fără a vrea, contribuiți probabil la iritabilitatea copilului. De exemplu, dacă aveți tendința de a-l critica des, să îi vorbiți regulat pe un ton autoritar sau să vă enervați, este foarte probabil ca cel mic să dezvolte comportamente asemănătoare sau să reacționeze la atitudinea voastră.

Când este nevoie de consult?

Dacă cel mic are deja 1 an și voi considerați că este foarte dificil, cel mai bine este să cereți ajutor. Cu cât interacțiunile părinte-copil problematic sunt timpurii, cu atât sunt mai ușor de modificat. Consultați medicul pentru a vă dirija spre resursele potrivite.

Mai mult, dacă copilul se cațără și sare peste tot, dacă vorbește tare, dacă trece rapid de la un joc la altul sau dacă dovedește dificultăți ale somnului, consultați medicul. Copilul prezintă probabil o problemă precum deficitul de atenție cu hiperactivitate, o problemă de auz sau altele. Un sfat medical poate fi în acest caz pertinent.

[shareaholic app="share_buttons" id="26044356"]

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut