Cum să eviţi o criză de cuplu după nașterea bebeluşului?

Nașterea primului bebeluş reprezintă o perioadă de înalt risc: 20 – 25% dintre tinerii părinţi ajung la separare după naşterea micuţului. Cum să rămâneţi împreună în faţa dificultăţilor apărute odată cu naşterea bebeluşului? 

Apariţia unui copil, în special a primului copil, pune cuplul la încercare. Trecerea de la echilibrul în doi, la unul în trei, poate dura de la câteva zile la câteva luni. Femeia, devenită mama şi bărbatul devenit tată, se maturizează. Fiecare în ritmul lor. Evoluţia nu este niciodată paralelă, de aceea, pot apărea probleme. Astfel, părinţii sunt sfătuiţi să se înarmeze cu mult curaj în lunile de după naşterea bebeluşului. Să se gândească de două ori înainte de a lua o decizie ce ar putea afecta întreg echilibrul familial. În fond, naşterea unui copil nu face decât să pună la încercare solidaritatea, complicitatea, valorile şi afinităţile unui cuplu. Şi chiar de a întări dragostea în cuplu, dându-i vitalitate şi un spirit nou.

Pentru a nu cădea în capcana pe care schimbarea o întinde tuturor părinților începători, iată câteva lucruri pe care lu puteți face:

Acceptarea schimbării

Astfel, pentru a preveni certurile, o prima etapă este aceea de a accepta schimbarea. Ambele părţi trebuie să lucreze la acest aspect, atât timp cât dragostea dintre ei a dus la apariţia noului membru. Trebuie unanim acceptat faptul că viaţa unui mic suflet depinde în totalitate de a voastră. Nu trebuie să priviţi cu regret în urmă, la libertatea de care aveaţi parte înainte de naşterea lui. Nu trebuie să măsuraţi schimbarea radicală pe care acest suflet nou apărut în viaţă voastră o implică. Viaţa în trei, după ce aţi învăţat-o pe cea în doi, e că şi cum ar trebui să înveţi să mergi cu trei picioare în loc de două. La început e complicat, dar cu timpul începi să te obişnuieşti. Important este să îţi menţii echilibrul… Încercaţi prin tot ceea ce faceţi să va menţineţi un tonus minim și să nu alungaţi buna dispoziţie. E firesc să te enervezi, să îţi vină să plângi… Fă-o şi descarcă-ţi energia negativă, dar încearcă să conştientizezi momentul şi să îi reduci efectele asupra celor din jur şi mai ales asupra partenerului tău. Susţinerea reciprocă este cheia înţelegerii într-o familie.

Sarcina că factor pregătitor

Etapele care preced naşterea permit pregătirea pentru sosirea bebeluşului. Ele reprezintă ocazia de consolidare a încrederii dintre parteneri, asemeni unei complementarietăți. Stabilirea unui „proiect comun”. Încetarea contracepţiei, sarcina, visurile împreună, formează momente prielnice pentru a-şi vorbi, a se asculta, a se înţelege. Cu cât un cuplu se simte mai solid – atât în proprii ochi, cât şi în ai celor apropiaţi şi ai familiilor respective – cu atât riscul de conflict scade. Dar, încă o dată, nu există o reţetă miracol; o sarcina fericită nu constituie o pavăză contra „efectului-bebe”.

Reperarea semnelor prevestitoare

Grija faţă de un mic copilaş presupune multă oboseală şi poate duce la conjuncturi iritabile. Celălalt pare egoist în încercarea lui de a-şi exprima nevoile de pauză şi de libertate…libidoul se poate resimţi, mai ales dacă mama nu şi-a recuperat silueta de dinainte de naştere. Astfel, ambianţa se transformă rapid în teren de luptă. Fraze scurte, dezacord în toate activităţile zilnice, modul de a vă ocupa de bebeluş şi comunicarea dificilă… această situaţie, dacă este pasageră, nu trebuie să ne alarmeze, dar merită totuşi luată înconsiderare!

Îngrijiţi-vă de viaţă de cuplu!

Alocaţi-vă timp pentru a vorbi, a explica cu calm, de a va asculta şi de a încerca să îl înţelegeţi pe celălalt. Pentru asta, este vitală petrecerea de timp în doi, de a recreea un spaţiu intim, propice schimbărilor. Este un sfat pe care părinţii tineri ar trebui să îl pună în practică, chiar dacă bebeluşul le ocupă mai tot timpul. Puteţi, spre exemplu, să organizaţi seri de film sau seri romantice chiar la voi acasă, atunci când bebeluşul doarme, evitând astfel ca unele tensiuni şi chiar distanţa să vă separe. Şi foarte important este să vedeţi dincolo de rolul de părinte pe care îl aveţi. Este momentul vostru, iar asta nu înseamnă că îţi neglijezi copilul, ci că eşti suficient de isteaţă, încât să realizezi că a fi mamă nu trebuie să te anuleze că parteneră de cuplu. Partenerul tău are nevoie de atenţia ta că femeie, la fel cum tu ai nevoie de gesturile lui tandre, masculine. Nu uita să îl răsfeţi şi pe el din când în când! În fond, e şi el un copil… mai mare.

Acum sunteţi doar voi doi, regăsiţi-vî! Cereţi ajutorul celor din jur când simţiţi că aţi intrat într-o stare de nebuloasă. Nu lăsaţi grijile şi stresul cotidian să va minimalizeze că om şi că importanță.

Solicitaţi consult de specialitate în caz de agravare a situaţiei.

În cazul în care unul sau celălalt se închide în sine, când conflictele în cuplu devin tot mai violente sau când semne clare ale depresiei îşi fac apariţia, medicii sfătuiesc să se consulte un terapeut, care va şti să vă asculte decepţiile şi incriminările, să dezamorseze conflictele şi să îi ajute pe fiecare dintre părinţi să se reorganizeze şi să se repoziţioneze în această nouă configuraţie. Nu lăsaţi disensiunile dintre voi să ia o turnură neplăcută, interveniţi încă de la primele semne. O căsnicie fericită se construieşte pas cu pas, astfel că fiecare obstacol pe care îl veți depăşi împreună vă va consolida şi mai mult relaţia!

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut