Cum să-l înveți pe cel mic noțiunea de a împărți

Nu e ușor să împarți, mai ales atunci când ai impresia că totul este al tău și ți se cuvine. Însă, o bună conviețuire în societate presupune acceptarea celorlalți și împărțirea cu ei. Cum îi învățăm pe cei mici noțiunea de a împărți și cum să se bucure alături de ceilalți, vedem în cele ce urmează.

A ști să împarți este o abilitate important de dobândit pentru a te putea înțelege cu ceilalți. Este totodată o învățare dificilă pentru un micuț copil.

Copilul trebuie mai întâi să fie capabil să reziste  tentației de a se folosi de obiectele care nu sunt ale lui. Trebuie să sesizeze noțiunea de timp pentru a fi capabil să aștepte înainte de a obține ceea ce vrea. De asemenea, trebuie să vorbească destul de bine pentru a putea soluționa problema cui și când va avea obiectul. Mai mult decât atât, trebuie să fie capabil să înțeleagă punctul de vedere al unui alt copil.

Nu este deloc surprinzător că învățarea împărțitului necesită timp. Din acest motiv, părinții nu trebuie să se aștepte ca un copil să înțeleagă cu adevărat sensul cuvântului „a împărți” mai devreme decât e cazul.

Împărțirea la fiecare vârstă

Bebelușii și cei mici știu doar că doresc un anumit lucru și îl vor imediat. Consideră că tot ce este în fața lor le aparține. Trebuie mai întâi să ia la cunoștință cui aparțin lucrurile, pentru a face diferența între ceea ce este al lor și ceea ce este al altora. Se simt amenințați atunci când alți copii le ating jucăriile, mai ales pe cele la care țin mult  (de exemplu: ursuleții sau păpușile).

De la 18 la 24 de luni, copiii nu se joacă împreună, dar le place să se joace în preajma celorlalți. Este etapa jocului paralel.

Deși le place să fie aproape de ceilalți copii și doresc să facă același lucru ca și ceilalți, micuții doresc să aibă spațiul lor personal și jucăriile lor personale. Toate aceste lucruri fac parte din învățarea individualității și a importanței lor. Cei mici au reguli particulare privind proprietatea, precum „Nu o voiam, asta până când am aflat că este a ta”, sau „E a mea pentru că o vreau”.

Pe la 2 ani: Trebuie să așteptați vârsta de 2 ani pentru a înțelege că o anume jucărie este a lor sau a altui copil. În ciuda acestui lucru, aceștia au încă dificultăți în a înțelege noțiunea de împrumut temporar. Micii copii nu ajung întotdeauna să înțeleagă că vom da jucăria înapoi mai târziu. Găsesc foarte ușoară schimbarea unei jucării, căci obțin altceva în schimb.

Pe la 3 ani: Copiii de 3 ani au mai multă ușurință în a împărți, dar acest lucru nu durează niciodată prea mult timp. Petrec o mare parte din timp pentru a regla probleme precum „cine ce va avea”, „cine ce va face” și „cine se va putea juca”. Toate acestea sunt normale: este maniera lor de a învăța să dobândească abilități care sunt necesare pentru a lega prietenii. Vor să înțeleagă regulile și să știe cum se vor petrece lucrurile înainte de a acționa. Le place să se joace cu ceilalți copii și le caută prezența chiar dacă este pe termen scurt.

Dacă la vârsta de 4 ani, copilul nu cooperează cu ceilalți și se arată ostil, cel mai bine căutați ajutor. Consultați un medic pentru a vă îndruma spre soluții potrivite situației voastre.

Pe la 4 ani: Copiii de 4 ani sunt mult mai adaptați schimburilor de idei și de jucării. Le place să dea și să primească. Mai mult, disputele sunt mai puțin frecvente, căci copiii stăpânesc din ce în ce mai bine limbajul. Este așadar mult mai ușor pentru ei să își exprime emoțiile în cuvinte, decât prin gesturi agresive (mușcături, aruncatul obiectelor, etc). Este un prim semn de maturitate.

Pe la 5 ani: Pe la 5 ani, copiii înțeleg un pic mai bine punctul de vedere al celorlalți chiar dacă au încă gândirea centrată asupra lor înșiși. Cu ajutorul unui adult, pot înțelege că dacă un obiect este important pentru ei, poate fi la fel de important și pentru un alt copil. Sunt așadar mult mai receptivi la ceea ce are de spus celălalt, chiar dacă le lipsesc încă unele abilități pentru a rezolva ei înșiși conflictele cu ceilalți.

Cum îl încurajăm

Iată mai multe sfaturi care vă vor permite să învățați un copil să împartă:

  • Amenajați spațiu suficient pentru a se putea juca lângă un alt copil, având loc și pentru jucării și alte activități personale.
  • De cum știe să vorbească, dați-i exemplu de fraze pentru a-l ajuta să intre în contact cu ceilalți: „Vrei să te joci cu mine?”, „Îmi poți împrumuta mingea?”, „Este al meu”, „Este al tău”, etc.
  • Încurajați copilul să se pună în pielea celorlalți vorbindu-i despre sentimentele sale și de ceea ce ceilalți simt. De exemplu, spuneți-i „Îți place să te joci cu păpușa, ești fericit” sau „Prietenul tău nu are jucărie, plânge, îi este rușine”.
  • Felicitați copilul atunci când își cedează rândul altui copil sau atunci când împarte. Descrieți-i sentimentele celeilalte persoane „Ionuț este cu adevărat fericit pentru că l-ai lăsat să se joace cu mingea ta”.
  • Dacă vrea jucăria altui copil, ajutați-l să găsească un alt obiect interesant sau o altă activitate care îi place pentru a învăța să aștepte.
  • Învățați-l să schimbe „Am o păpușă frumoasă. Ți-o pot împrumuta dacă vrei. Ce îmi dai în schimb?”
  • Numiți ceea ce aparține copilului (haine, jucării, etc) ceea ce aparține fraților săi și surorilor și ceea ce aparține întregii familii (televizor, săpun, etc). Acest lucru îl va ajuta să înțeleagă noțiunea de proprietate.
  • În caz de dispută vizavi de o jucărie, ajutați copilul să găsească o soluție în loc de a regla situația în locul său. Acest lucru îi va da abilitățile necesare pentru a regla disputele de unul singur. Dacă simțiți că are nevoie de ajutor pentru a se descurca, propuneți-i o alegere: „Vrei să îi ceri o altă jucărie în schimb sau preferi să i-o împrumuți pe a ta în 5 minute?”. Va putea astfel alege opțiunea pe care o preferă.
  • Atunci când un copil mic se simte depășit în prezența mai multor copii sau are dificultăți în a împărți jucăriile, retrageți-l deoparte timp de câteva minute propunându-i o altă activitate sau o altă jucărie.

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut