Există prietenie între părinți și copii?

Există prietenie între părinți și copii? Este benefică o relație în care copilul își consideră părintele cel mai bun prieten? Și, mai mult decât atât, ce se întâmplă atunci când părintele își ia rolul de prieten  în serios? Haideți să-ncercăm să ne lămurim împreună!

Am auzit de multe ori în jurul meu „a, eu cu mama pot vorbi orice că nu îmi face nimic” sau „ mama e prietena mea, nu e problemă dacă vii la mine și stăm până mai târziu, nu te spune la ai tăi”. Dar ce înseamnă, de fapt, un părinte-prieten? Sau, mai exact, până unde ar trebui să se întindă „prietenia” dintre un părinte și copilul său?

Deci dacă prietenia este un lucru bun sau rău, cu siguranță, este greu de hotărât. Însă, ceea ce putem să vă spunem este că modul în care prietenia influențează relația părinte-copil, depinde de felul în care fiecare dintre noi înțelege prietenia.

Părintele și copilul – prieteni la cataramă

Unele persoane percep prietenia ca pe o relație de egalitate, în care niciuna dintre persoanele implicate nu își exercită autoritatea asupra ceiluilalt. Nimeni nu are nicio responsabilitate sau așteptare, cu excepția faptului că într-o relație de prietenie totul este permis. Dacă tu sau copilul tău sau chiar amândoi considerați că aceasta este definiția prieteniei dintre părinți și copii, atunci ar fi cazul să rupeți prietenia. Sau să vă schimbați percepția despre această relație.

Oricât de apropiat ai fi de copilul tău, permisivitatea în exces nu are o amprentă pozitivă asupra dezvoltării celui mic. Există șansa, de exemplu, ca într-o zi cel mic să-ți spună să-i faci și lui tema că așa fac prietenii, se ajută, se acoperă unul pe celălalt… ce o să-i spui?  Și, mai mult decât atât, o astfel de prietenie poate fi înșelătoare și pentru tine. De exemplu, treci printr-o situație mai complicată și alegi să i-o împărtășești copilului, să-ți spui oful în fața sa și chiar să-i ceri sfatul. Nu este deloc o alegere înțeleaptă. Problemele adulților ar fi mai bine să stea departe de copil, întrucât pot fi suficient de copleșitoare pentru ei.

Prietenie = respect

Cel de-al doilea mod în care putem vedea prietenia este conform explicației din DEX: prietenie = „Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.”

Dacă înțelegem prietenia astfel, atunci suntem pe drumul cel bun. Dacă avem grijă să și spunem copilului că relația de prietenie diferă de la persoană la persoană, atunci e și mai bine.

Din punctul meu de vedere, o relație de prietenie dintre părinte și copil se bazează pe încredere, comunicare, sprijin (sfaturi), respect și… limite. Astfel, puteți glumi cu cei mici, puteți desfășura fel de fel de activități împreună, vă puteți distra unul cu celălalt, însă nu uita de respectul reciproc și de principalul tău rol – cel de părinte – care presupune sprijinul moral, încredere acordată copilului, dar și educație.

Într-adevăr, un părinte nu poate fi considerat un prieten autentic al copilului, însă dacă alegi să-l tratezi pe copil încă de mic cu o atitudine prietenoasă, cu siguranță vei pune bazele unei relații solide și de durată între voie, aceasta oferindu-i copilului șansa să se dezvolte într-un mediu sănătos.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut