Învățarea mersului la bebeluși

Ești curios când micuțul tău se va desprinde și va face primii pași? Atunci, cu siguranță, ești nerăbdătoare să afli mai multe despre învățarea mersului la bebeluși.

Dezvoltarea motorie a copilului urmează niște etape foarte precise, care pleacă în mare parte de la cap spre picioare. Trebuie parcurs fiecare stadiu de achiziție pentru ca aceste capacități să se poată dezvolta. Acesta constituie fundația pentru dezvoltarea următoare.

Totul începe odată cu maturizarea părților din creier responsabile de controlul și coordonarea nervilor. Primele mișcări pe care un bebeluș le are sunt acelea care îi permit mișcarea capului (capul și gâtul). Mișcările brațelor, apoi ale trunchiului sunt etapele următoare. Mișcările picioarelor, care îi permit mersul, sunt abia în ultima etapă.

Motricitatea globală, de care depinde mersul, ține cont de mai mulți factori. Mușchii mari trebuie să susțină și să permită mișcări ale gâtului, ale umerilor, ale spatelui, ale brațelor și ale picioarelor. Creierul trebuie să fi atins un anumit stadiu de dezvoltare și să fie capabil să trimită mesajele corespunzătoare la mușchi.

Etape esențiale înaintea mersului

Înainte de a merge, copilul ar trebui să știe să se ridice și să se susțină fără sprijin. Această etapă începe pe la vârsta de 9 luni. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară stăpânirea anumitor deprinderi, cum ar fi echilibrul și forța necesară pentru a-l susține.

Dorința de explorare îl incită pe copil să facă primii săi pași. Evitați să-l lăsați în permanență în pătuțul sau în scaunul său.

Dată fiind morfologia sa particulară – picioarele sunt mai scurte decât restul corpului- copilul va trebui să da dovadă de multă forță și coordonare pentru a-și susține întreg corpul.

  • Copilul își poate controla mișcările capului (pe la 4-5 luni);
  • Poate sta în șezut fără a fi susținut, preț de câteva momente ( pe la 6-8 luni);
  • Reușește să se ridice și să se țină în picioare timp de câteva secunde. Merge în 4 labe (pe la 9-11 luni).

Este important de știut că fiecare copil se dezvoltă în mod diferit. Vârsta indicată aici este o medie. Dacă aveți nelămuriri adresați-vă pediatrului, care va fi în măsură să determine dacă întârzierea este cauzată de unele probleme, asemeni celor mai jos menționate:

Ce poate întârzia mersul:

  • Maturizarea mai lentă a anumitor nervi și mușchi necesari mersului.
  • Bebelușul merge foarte rapid și cu ușurință în 4 labe, încât nu i se pare o idee bună să schimbe metoda de locomoție;
  • problemă de învățare sau o întârziere în dezvoltare.
  • Anumite probleme psihologice, în special cele care au legătură cu mușchii.

Și… înainte, marș!

La ce vârstă face bebe primii pași? Specialiștii susțin cu în mod normal această etapă apare pe la vârsta de 10-18 luni. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă micuțul vostru nu a făcut primii pași înaintea acestei vârste.

Trebuie luat în considerare tot ansamblul de achiziții. Un copil învață în general un lucru la un moment dat. Este posibil ca el să prioritizeze limbajul sau motricitatea fină înaintea mersului. Este posibil ca micuțului să îi placă mai mult deplasarea din funduleț. Nu trebuie să îl forțăm să meargă. O va face când se va simți pregătit mental și fizic. Puțin mai mult de jumătate din copilași reușesc să facă câțiva pași înaintea vârstei de 1 an.

Este posibil, de asemenea, ca temperamentul și înălțimea copilului să influențeze începerea mersului: copiii mai înăltuți au un centru de greutate mai mare și membrele  mai lungi, ceea ce le complică un pic coordonarea.

Regulă generală. Înainte de a merge singur, copilul va trece prin aceste etape diferite:

  1. Se sprijină de mobilă pentru a se ridica în picioare. Cu fundulețul în spate și cu picioarele crăcănate. Majoritatea copiilor au, de fapt, picioarele crăcănate atunci când învață să meargă. Acest lucru este temporar și își va reveni cu timpul. Se ridică apoi în picioare. Începe să meargă rezemându-se de anumite obiecte (pe la 9 luni);

Lăsați-l să meargă desculț sau cu papucei cu talpa moale pentru a putea lua contact direct cu solul. Este cel mai bun mod de a-l ajuta să își mențină echilibrul!

  1. Începe să meargă în lateral, mereu sprijinindu-se de mobilă. Își folosește mâinile pentru a-și păstra echilibrul și târăște picioarele de sol unul după celălalt. Această modalitate interpelează cu centrul său decizional: unde va trebui să își pună mâna pentru a putea continua înaintarea? Îi va permite, de asemenea, să își evalueze mărimea sa în raport cu cea a obiectelor din jurul său. Nu este nimic în cale să se poată sprijini? Va trece rapid la mersul în 4 labe pentru a-și continua traiectoria (pe la 10-11 luni);
  2. Își ridică piciorul în loc să îl târască pe sol. Timp de câteva secunde, pare să își țină echilibrul într-un picior. Pare că poate să se țină și într-o singură mână. Profitați de ocazie pentru a-i ține mânuța și a merge alături de el (pe la 11-12 luni);

Nu ezitați să faceți activități împreună cu acesta pentru a-i stimula mersul. Mulți copii sunt capabili să facă câțiva pași atunci când sunt ținuți de o mână, sau chiar de ambele, sau atunci când împing o jucărie cu roți. Atenție, premergătoarele sunt interzise în Canada încă din 2004, întrucât acestea provoacă numeroase accidente.

Atunci când bebelușuul este pregătit de mers, stați aproape de el pentru a-l incita să meargă alături de voi.

  1. Se poate ține în picioare fără sprijin. Totodată, mâinile îi sunt libere, ceea ce îi permite atâtea noi posibilități! Printre altele, el are acces la jucăriile și obiectele aflate pe mesele joase sau pe mesele mai puțin înalte, cum ar fi etajerele. Este marele moment să vă evaluați spațiul de securitate din casă! Unii copii reușesc să meargă singuri, în timp ce alții mai au încă nevoie de susținerea de un deget pentru a merge (pe la 12 luni).
  2. Merge singur, dar demersul său nu este foarte sigur. Pentru a-și asigura stabilitatea și echilibrul, el merge crăcănat și cu mâinile înainte, pentru a balansa. Odată pornit, sunt momente când nu încetinește sau se oprește când întâlnește vreun obstacol. Poate exersa și mersul înapoi (pe la 14 luni).

Oups! Cade!

A învăța să meargă presupune și multe căderi în fund!

Nu dramatizați. Dacă bebelușul plânge, stați calme și liniștiți-l cu calm.

Încurajați-l să se ridice și să continue.

Evitați înfrânarea procesului de învățare prin fricile voastre, multiplicând replicile „atenție! Vei cădea!”.

Acoperiți colțurile de masă sau unghiurile ascuțite atunci când bebelușul a început să meargă.

  1. Merge sigur pe el. Nu-și mai ține picioarele crăcănate, deci, nici mâinile în față pentru a-și ține echilibrul. Demersul său accelerează: merge mai repede în pași de gimnast (pe la 18 luni).
  2. Pe la 2 ani, mai toți copiii sunt mici mergători entuziaști. Își dezlipesc talpa de la călcâi până la laba piciorului, asemeni adulților.

Copilul vostru merge pe vârfuri? Dacă acest lucru se petrece doar uneori, nu este motiv de îngrijorare. Din contră, dacă acest lucru persistă, este important un consult!

Mersul la copiii născuți prematur

La copiii prematuri, etapele dezvoltării de desfășoară adesea cu un pic de întârziere. Copilul are, oarecum, două date de naștere: cea de naștere reală și cea la care ar fi trebuit să se nască. Pe perioada primelor luni, această ultimă dată este cea mai semnificativă. Faceți calculul cu privire la dezvoltarea copilului vostru începând cu săptămânile pe care nu le-a petrecut în uter. În jurul vârstei de 2 ani, copilul ar trebui să îi ajungă din urmă pe ceilalți de vârsta sa.

Toți părinții visează la momentul în care își vor putea vedea copilul entuziasmat, alergând singur prin parc! Unii parcă nu mai au răbdare să aștepte și își pun copilașul preț de câteva secunde să facă câțiva pași, spre mirarea și amuzamentul tuturor. Nu disperați, dragi părinți! Copilașul va merge de nu veți putea să-i țineți pasul! Fiecare copil este unic, la fel și modalitatea de a se dezvolta. Nu invidiați alti copilași care la aceeași vârstă cu al vostru, merge. Micul vostru maratonist este pe cale să pornească la drum! Răbdare!

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut