Lucruri pe care părinții le fac neintenționat, dar care distrug stima de sine a copiilor

Lucruri pe care părinții le fac neintenționat, dar care distrug stima de sine a copiilor

Majoritatea părinților doresc să își educe copiii astfel încât stima de sine a acestora să fie la un nivel înalt, să aibă încredere în propriile forțe și să fie capabili, indiferent de situație, chiar și atunci când copiii au de înfruntat un eșec.

Și totuși, tot ce am construit cu migală poate fi distrus de neatenție, cu câteva vorba, aparent încurajatoare, dar de fapt usutrătoare, sau cu un comportament înșelător, care, deși inițial pare unul potrivit și încurajator, nu este deloc așa.

Hai să descoperim principalele lucruri pe care părinții le fac fără să-și dea seama, dar care pot distruge stima de sine a unui copil.

Capcane pentru părinți: cum distrugi fără să-ți dai seama stima de sine a propriului copil

  • Spunând „este ușor”.

Sigur vi s-a întâmplat și vouă să folosiți această replică aparent încurajatoare. Atunci când copilul se chinuie să ducă la bun sfârșit o sarcină, să îi iasă în sfârșit lucrul ăla după care mult tânjea, ne băgăm și noi în seamă, evident cu intenția de a ajuta, de a stimula și de a încuraja. Nu este exclus ca activitatea pe care copilul o desfășoară, nouă să ni se pară extrem de ușoară, și atunci, e posibil să ne ia gura pe dinainte: „Haide, Vlad, concentrează-te, e super ușor să sari coarda. Știu că poți!” . Pare o atitudine încurajatoare la prima vedere. Totuși, o astfel de replică poate declanșa următorul gând în mintea copilului: a zis că e ușor, însă mie mi se pare destul de greu. Să fie ceva în neregulă cu mine? Să fie eu chiar atât de tâmp încât să nu pot? Gândind astfel de lucruri, sigur că cel mic se poate simți descurajat, este posibil să-și dorească să renunțe, iar stima de sine să scadă.

Deci, în loc de a folosi replica „este ușor”, îi poți spune: „ceea ce faci tu pare dificil, însă cu răbdare și perseverență sigur vei reuși”. În acest mod, ai siguranța că vorbele tale nu afectează încrederea copilului, indiferent de situație: dacă reușește, va fi încântat că a putut să ducă la bun sfârșit sarcina, deci un punct alb pentru stima de sine; dacă nu reușește, măcar nu se simte prost întrucât activitatea încercată nu a fost printre cele mai ușoare.

  • Faci lucruri în locul lui, atunci când nu este cazul.

Un exemplu în care majoritatea vă veți regăsi: este dimineață, ești contra timp, iar piciul tău se mișcă cu-ncetinitorul. Pentru că stai ca pe ghimpi și efectiv vrei să fie gata cât mai repede, îi arzi o replică usturătoare: „Vezi?! Așa merg oamenii normali, mai cu zvâc” sau și mai rău „Hai că văd că nu ești capabil să te îmbraci singur și suntem în întârziere, vino să îți dau eu puloverul și să te încalț”.

Deci, dacă va exclude contextul în care sunteți în întârziere, copilul nu va reține decât că nu e capabil nici măcar să se-ncalțe sau se îmbrace singur. Asta pentru că i-ai retezat oportunitatea de a se simți independent.

Astfel, în loc să faci totul pentru el, oferă-i sarcini mai mici și prietenoase, pe care știi că le poate duce la bun sfârșit în timp util. Doar așa se va bucura de satisfacția de a duce la bun sfârșit o sarcină, de unul singur.

  • Îți ieși din minți atunci când greșește.

Greșelile sunt parte din viață. Ne este permis să greșim, atât timp cât învățăm ceva din astfel de experiențe. Totuși, unii părinții au tendința de a face orice ca proprii copii să evite greșelile, îngrădindu-le astfel opțiunile.

Cert este că, oricât v-ați zbate, e imposibil să vă țineți copiii departe de greșeli. Este important să nu îi privați pe copii de oportunitatea de a experimenta greșeala, de a recunoaște că au greșit, de a găsi soluții pentru greșeala făcută. Este un parcurs logic și constructiv, care îi ajută pe copii să se simtă bine și să descopere mai multe despre sine.

Astfel, în loc să îți faci griji atunci când copilul face o greșeală, mai degrabă îl înveți pe acesta ce modificări trebuie să facă și cum să fie responsabili pentru propriile fapte.

  • Ai tendința să răspunzi în locul copilului.

De multe ori, părinții au tendința să răspundă în locul copiilor, atunci când aceștia din urmă primesc întrebări din partea adulților.

Dar dacă această lipsă de comunicare cu persoanele mai mari va dăuna pe viitor copilului? Nu este mai bine ca cel mic să devină încrezător în sine și abilitățile sale de comunicare încă de la început?

  • Încerci să influențezi personalitatea copilului, făcând comparații cu alții.

Deși știm că această metodă de a ne compara copiii cu alții este greșită, e posibil să o mai dăm în bară. Spre exemplu: „De ce ești așa gălăgios? De ce nu poți fi și tu mai liniștit ca fratele tău?” sau „Uite toți copiii aia pe terenul de fotbal cum se distrează și se amuză… Du-te și tu în loc să te joci aici singur”.

Mesajul nespus este că ei nu fac ceea ce trebuie sau nu sunt așa cum trebuie.

Toate aceste exemple de comportament sunt destul de des întâlnite printre părinți și, de cele mai multe ori, le aplicăm, fără să ne dăm seama, contribuind în mod neintenționat la scăderea stimei de sine a copilului. Ca să fiți siguri că nu mai aplicați astfel de comportamente, este recomandat să vă înarmați cu multă răbdare și să fiți conștienți că nu toți copiii se dezvoltă, evoluează în același ritm.

[shareaholic app="share_buttons" id="26044356"]

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut