Minciunile copiilor și cum să combați acest obicei

Nu există copil care să nu spună măcar o minciună la un moment dat… cu toate astea, prima dată când ne vom da seama că piticii noștri mint, va fi puțin surprinzător și chiar revoltător.

Desigur că nu trebuie să ne alarmăm, să ajungem să nu mai avem încredere în copii sau să îi pedepsim… la urma urmei, noi suntem adulții și trebuie să dăm dovadă de maturitate, să încercăm să înțelegem de ce mint copiii și să vedem cum putem corecta acest obicei prost, să zicem.

De ce mint copiii

Cauzele pentru care copiii pot apela la minciuni sunt diverse. Unii mint pentru a nu intra în probleme. De exemplu, ei știu că dacă primesc o notă mică la școală vestea nu vă va fi tocmai pe plac, astfel că aleg să ascundă acest lucru. Alții mint doar din curiozitate, să vadă cum reacționați la cele spuse de ei. Alții copii tânjesc atât de mult după atenție, încât încep să spună tot felul de grozăvii ca să vă impresioneze. Și nu în ultimul rând, copiii mint ca să obțină ceea ce-și doresc. De exemplu, sunt în vacanță la bunici, iar pentru ca bunicii să îi lase să mănânce dulciuri înainte de masă, vor afirma din tot sufletul că și voi îi lăsați să facă același lucru.

Vârsta la care copiii încep să mintă

Copiii încep să devină conștienți că voi nu sunteți niște magicieni care să le ghicească gândurile, în jurul vârstei de 3 ani. Astfel, aceasta este perioada în care încep să testeze cum e să minți.

În intervalul 4-6 ani, copiii mint și mai mult. Ei încep să dezvolte o concordanță între tonul vocii, expresia facială și cuvintele folosite. Totuși, dacă vei insista să-ți dea detalii amănunțite despre ceea ce spune, cel mai probabil vei descoperi minciuna.

Odată ce începe etapa școlară, minciunile sunt mai „specializate”, copiii având un vocabular mai dezvoltat și înțelegând mai bine cum gândesc alte persoane. Astfel, în jurul vârstei de 8 ani, ei pot fi mici experții în ale minciunii, reușind cu succes să nu fie prinși.

Cum să eviți sau măcar să rărești acest comportament

Vestea bună e că tentația minciunilor poate fi evitată. Poți reuși acest lucru, dacă îi insufli copilului câteva principii sănătoase de viață.

Totodată, este ideal de remarcat și contextul în care mint copiii. De exemplu, acele situații în care ei augmentează realitatea și apelează la imaginație, nu trebuie să fie considerată chiar o minciună, ci, mai degrabă, o metodă de dezvoltare a creativității.

Un alt lucru de care este recomandat să ții cont este că eticheta de „mincinos” are un efect negativ asupra copilului și nu trebuie utilizată sub nicio formă. Aceasta poate determina scăderea stimei de sine a copilului și, cu siguranță, nu-l va determina pe copil să înceteze să mai mintă.

Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru a evita minciuna, este să îl încurajezi pe cel mic să fie onest și să spună adevărul pentru că altfel va fi catalogat greșit de cei din jur, poate chiar exclus de către prieteni și, mai mult decât atât, minciuna are consecințe. Iată câteva metode prin care să îi explici copilului beneficiile onestității:

  • Transmite mesajul că nu vei fi supărat pe cel mic dacă face ceva rău, încurajându-l să-ți spună mereu adevărul. Mai mult, când într-adevăr face acest lucru, apreciază-i sinceritatea. Spune-i, de exemplu, „Sunt bucuroasă că mi-ai spus adevărul. Apreciez că ai încredere în mine.”
  • Atunci când constați că cel mic te minte, nu te pripi să îl judeci sau să îl cerți. Încearcă să înțelegi întreg contextul, să vezi de ce a ales să mintă, după care purtați o discuție calmă în care să-i explici de ce e rău că a mințit.
  • Tratați minciuna ca pe o greșeală din care să extrageți unele foloase. De exemplu, după ce descoperi că cel mic te-a mințit, faceți un exercițiu prin care să-l stimulezi pe copil să-ți spună care i se părea cea mai bună metodă de a acționa. Discutați aceste posibilități și nu ratați oprtunitatea să priviți minciuna ca pe o învățătură de minte.
  • Vorbește-i copilului despre consecințele unei minciuni. Pentru a-i arăta că minciuna este dăunătoare poți apela la diverse povești pentru copii, construite în jurul acestui subiect.
  • Nu uita că ești un exemplu pentru copil. În loc să te îngrijorezi că cel mic nu te ascultă, mai bine ai ține cont că el mereu te urmărește și vede în faptele tale un model demn de urmat. Astfel, încearcă să fii sincer nu doar prin vorbe, ci și prin fapte.

O situație mai dificilă este când adulții utilizează minciunile albe. Acestea sunt acele minciuni nevinovate pe care le spunem apropiaților pentru a-i proteja. De exemplu, dacă primim un cadou și nu ne place, de cele mai multe ori spunem că ne place, doar pentru a nu-l face să se simtă prost pe cel care ni l-a oferit. Cel mai probabil, copiii vor observa acest comportament al părinților și, cel mai probabil, vor fi tentați să îl urmeze. Din acest motiv, ar fi bine să încercați să le explicați că astfel de minciuni, deși nu sunt dăunătoare, nu trebuie să se facă abuz de utilizarea acestora. Probabil va fi destul de greu ca cei mici să facă distincția între minciunile inofensive și cele adevărate, însă mizând pe sinceritate și comunicare cu proprii copii, vor fi mai multe șanse ca încrederea și comunicarea să fie reciproce.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut