Playful parenting

Fii din nou copil pentru copilul tău!

Conceptul de “playful parenting” te ajută să intri în lumea copilului tău prin joc, un joc în care el face regulile, iar tu te mulezi, te joci cu el ca atunci când erai și tu copil, numai că mintea ta de adult și de părinte te ajută să-i înțelegi emoțiile și trăirile, să descoperi variante prin care îl ajuți să-și depășeasă temerile sau să găsească răspunsuri la problemele pe care le are conform vârstei lui.

Ca în cazul multor băieți, atunci când era mic, fiul meu a prins drag de Spiderman. Aproape totul în lumea lui se învârtea atunci în jurul acestui personaj – avea cărți, jocuri pe calculator, desene etc. Pentru el, Spiderman era cel mai bun, mai puternic și mai extraordinar…

După ce a intrat în clasa I, în urma unei discuții despre Spiderman, pe care am avut-o împreună, l-am întrebat de ce nu-i scrie o scrisoare personajului lui? Și iată că a făcut-o, povestind în acea scrisoare despre ce îi place să facă, despre cine e el, despre cum se simte uneori și, evident, despre cât de mult îl admiră pe el, pe Spiderman. Scrisoarea mi-a fost înmânată de fiul meu cu rugămintea arzătoare de a o pune la poștă.

Am deschis-o, am citit-o și i-am răspuns.

Mi-am privit fiul cu câtă nerăbdare a așteptat acel răspuns zile la rând și cum a absorbit cuvintele de pe foaie atunci când i-am înmânat scrisoarea lui Spiderman către el. Pentru copilul meu era un lucru de neprețuit.

Și așa, prin intermediul acestui joc de-a corespondența am intrat în universul fiului meu la acea vârstă, univers în care, poate, în alt fel nu aș fi avut acces.

Și, mai mult decât atât, m-a ajutat să aflu despre un conflict pe care îl avea cu unul dintre colegii lui de la școală atunci când i-a scris lui Spiderman: “Te rog mult să-i spui lui Răzvan să mă lase în pace. Poate pe tine o să te asculte”. În minutul următor mă îmbrăcam și ieșeam pe ușă pentru a merge la școală să vorbesc cu învățătoarea.

Pe atunci nu știam că ceea făceam se încadra conceptului de “playful parenting”. Și a fost doar un exemplu.

Citind câte ceva despre asta, mi-am amintit de copilărie, pentru că, de fapt, pentru a înțelege pe deplin despre ce este vorba cred că ar trebui să ne vizualizăm pe noi, părinții de azi, copiii care am fost. Și să ne amintim cât de important era jocul în viața noastră. De fapt, cred că era cel mai important mod de manifestare. Toate bucuriile, tristețile, emoțiile, dorințele, într-un cuvânt toate trăirile nostre le duceam în joc. Că era vorba de “hoții și vardiștii”, “de-a mama și de-a tata”, “de-a doctorul”, “baba oarba”, “frunza”, “flori, fete, filme sau băieți… “, “țară, țară vrem ostași…”, “de-a Nadia”, “de-a balerina”, “teatru cu păpușile”, “întreceri cu mașinuțele”, “bătăi cu soldățeii”, și de câte și mai câte, modul în care o făceam fiecare – ne punea față în față cu mica și importanta noastră personalitate în formare. Eram mulți copii și interacționam toată ziua bună-ziua, jucându-ne, jucându-ne, jucându-ne. Nu duceam niciodată lipsă de așa ceva. Iar părinții noștri își vedeau de ale lor și, câteodată, în rarele momente când aveau timp, intrau și ei în jocul nostru: tata ne lăsa să-l gâdilăm și mama să o coafăm. Dar nu cred că le-ar fi trecut vreodată prin cap să citească niște cărți sau să meargă la niște cursuri pentru a învăța cum să se joace cu copiii lor. O făceau instinctiv, atunci când aveau timp, și nu căutau prea multe explicații despre noi, copiii, în jocul nostru.

Acum, lucrurile s-au schimbat. Părinții de azi, copiii de ieri, învață să se joace cu proprii copii pentru a-i cunoaște mai bine, pentru a-i ajuta să se adapteze lumii de azi. Cred că e un lux, dar un lux care merită.

Un exemplu de “playful parenting” care îmi vine acum în minte și care mi-a plăcut mult e cel din filmul american “Liar, liar” (Mincinosul mincinoșilor), cu Jim Carrey, care avea un joc împreună cu fiul său (din film) care se numea “gheara”. Era modul în care ei comunicau cel mai bine.

Nu sunt specialist în playful parenting și atunci când fiul meu era micuț, deși am aplicat acest concept, fără a știi că e un concept, nu auzisem de această denumire. Acum însă există și la noi psihologi care folosesc jocul ca instrument de lucru cu copiii sau specialiști care te învață pe tine, ca părinte, cum să faci asta cu copilul tău.

De asemenea, a fost tradusă și publicată și la noi (la editura Trei) cartea “Playful Parenting” (Rețete de jocuri), a psihologului Lawrence J. Cohen, carte premiată cu Medalia de Aur a National Parenting Publication Awards. Are o mulțime de exemple utile, iar dacă copilul tău are sub 12 ani, nu ar strica să o achiziționezi și să o citești, în cazul în care nu ai timp de cursuri.

Și, chiar și mai bine, gândește-te chiar din acest moment cum îți vei intra în rol în jocul copilului tău pentru a afla cum e alcătuit universul lui! Ar putea fi cel mai fascinant lucru pe care l-ai făcut vreodată. Fii din nou copil pentru copilul tău!

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut