Semne ale depresiei în rândul adolescenților

Ai un adolescent care doarme până la prânz, își petrece cea mai mare parte a timpului în cameră și abia vorbește (asta dacă iei tu inițiativa, desigur)? Dacă aceste semne persistă pe parcursul a câtorva săptămâni, atunci nu este exclus ca adolescentul să fie deprimat.

Depresia nu este un lucru neobișnuit pentru adolescenți. Potrivit statisticilor americane, circa 11.4% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani prezintă cel puțin un episod major de depresie.

Totodată, este important să rețineți că adolescenții sunt, în general, capricioși, morăcănoși și iritabili. A nu se confunda aceste caracteristici cu depresia. Pentru aceasta din urmă există unele simptome specifice care vă pot determina să vă puneți unele semne de întrebare. Iată câteva dintre acestea!

  1. Copilul este indispus și capricios în cea mai mare parte a timpului.

Atunci când adolescentul este iritat și indispus în cea mai mare parte a zilei și în majoritatea zilelor din săptămână, nu este ok. De asemenea, în cazul depresiei adolescentine, iritabilitatea poate merge mână-n mână cu tristețea.

  1. Copilul și-a pierdut interesul pentru lucrurile/activitățile pe care în mod normal le adoră.

Este posibil ca, dintr-odată, copilul să nu își mai dorească să cânte la pian sau să joace fotbal. Denumirea clinică pentru acest comportament este anhedonia și reprezintă un semn de avertizare.

  1. Copilul se retrage din mediile sociale.

Copilul preferă solitudinea, alegând să se retragă din diferite medii sociale: prieteni, familie – chiar și din acele grupuri pe care le găsea distractive la un moment dat.

  1. Sentimentele copilului încep să aibă un efect major asupra vieții sale.

Spre exemplu, din cauza stării emoționale precare, copilul începe să ia note mici, intră mai des în altercații decât o făcea înainte, sau relațiile sale de prietenie încep să se destrame. Pe scurt, viața sa este afectată într-un mod senificativ și consistent.

  1. Obiceiurile alimentare și de somn ale copilului au de suferit.

Adolescentul ar putea să mănânce mai mult sau, dimpotrivă, mai puțin. Și această schimbare nu are nimic de-a face cu greutate. De asemenea, este posibil ca un adolescent cu depresie să își dorească să doarmă mai mult. Totodată, indiferent de cantitatea de somn, acesta poate părea lipsit de energie, obosit și fără motivație.

  1. Copilul nu se simte bine în pielea sa.

Nu este exclus ca adolescentul să se confrunte cu o stimă de sine scăzută, să se simtă lipsit de valoare sau vinovat pentru lucruri care nu se întâmplă din vina lui.

  1. Copilul dă dovadă de comportamente cu risc sporit.

Consumul de alcool, de tutun sau alte substanțe, mai ales în combinație cu o atitudine care arată că adolescentului nu-i pasă de viață, ar trebui să aprindă niște beculețe în rândul părinților.

  1. Copilul își exprimă intenția de a se răni.

Acesta este un avertisment foarte serios potrivit căruia copilul trebuie evaluat imediat de un expert calificat în domeniul sănătății mintale.

Ce e de făcut în cazul depresiei în rândul adolescenților

  • Vorbește cu adolescentul!

Este o sarcină destul de dificilă, având în vedere că adolescenții sunt în general mai închiși. Totuși, încearcă abordări ceva mai creative, fără să pară că judeci, cerți sau ceri socoteală. De exemplu, poți deschide discuția în timpul unei activități plăcute pe care o desfășurați împreună: o plimbare în parc sau cu mașina, un joc video, un joc de baschet, etc. Un mod în care poți deschide conversația este următorul: „Dragă, am observat că ai fost foarte schimbat în ultima vreme. Ai dormit foarte mult și ai renunțat să mai joci baschet. Pari trist? S-a întâmplat ceva?”

  • Nu încerca să rezolvi problema, doar ascultă!

Încearcă să înțelegi problema copilului, să empatizezi cu sentimentele acestuia și să îi oferi sprijinul emoțional.

  • Sugerează terapie!

Îi poți spune, spre exemplu: „Am văzut că ai avut  o perioadă mai grea și am câteva idei despre lucruri pe care le poți face și care te pot ajuta. Cred că ar trebui să vedem un terapeut.” În cazul în care copilul refuză, este important să lași o portiță deschisă: „Vreau să știi că sunt aici să te ascult și să te ajut ori de câte ori ai nevoie. Poți veni la mine atunci când te simți pregătit.” (atenție, atunci când copilul are gânduri de suicid sau se comportă cu un risc crescut, este timpul să fii ferm și să iei chiar tu decizia).

  • Oferă opțiuni!

În cazul în care decideți consultul unui terapeut, este important să sugerați 2-3 nume. După ce copilul are o primă întâlnire cu aceștia, poate opta pentru acela cu care rezonează mai bine.

  • Trebuie să știi ce așteptări să ai!

Profesionistul va face o evaluare aprofundată a copilului și va sugera un tip de tratament. Cercetările arată că anumite tipuri de terapii tind să fie cele mai eficiente în tratarea adolescenților: terapia comportamentală cognitivă, activarea comportamentală, terapia comportamentală dialectică și psihoterapia interpersonală. Pentru depresia ușoară sau moderată, s-a demonstrat că este eficientă doar terapia. Pentru depresia moderată până la severă, terapia și medicația funcționează cel mai bine.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut