Simțul tactil la bebeluși

Simțul tactil este primul care se dezvoltă la bebelușul vostru! Aflați cum se întâmplă acest lucru, în articolul de mai jos:

Continuăm seria simțurilor cu cel tactil. Așa cum am menționat și în celălalte articole, totalitatea simțurilor (văz, gust, pipăit, auz și miros) îl ajută pe nou-născut să cunoască lumea înconjurătoare. Este important să știm cum se dezvoltă aceste simțuri în timp și cum îl afectează pe bebeluș.

Înainte de naștere

Pipăitul reprezintă prima capacitate senzorială apărută la fetus. La nici 6 săptămâni de la concepție, putem observa reacții primitive ale gurii la anumiți stimuli. Din a 7-8-a săptămână de gestație, receptorii tactili vor fi prezenți la nivelul gurii fetusului.  În cea de-a 11-a săptămână, îi vom regăsi la nivelul întregii fețe, pe palme și pe tălpi. Începând cu săptămâna a 20-a de gestație, întreg corpul fetusului va reacționa la stimulii tactili.

În uter, bebelușul este expus diferitelor senzații tactile. El se mișcă în toate direcțiile, se ghemuiește și își freacă nasul de peretele sacului amniotic, asemeni unui copil cu o păturică. El simte în egală măsură contracțiile uterine și presiunea exercitată pe burta mamei. Astfel, bebelușul își descoperă corpul și mediul în care se scaldă. El își suge degețelul și se joacă cu cordonul ombilical sau chiar cu piciorușele.

După naștere

Simțul tactil funcționează la parametrii maximi de la nașterea bebelușului. Chiar dacă acesta nu este încă capabil să exercite gesturi voluntare, el se arată foarte reactiv la atingeri. Ca atunci când vă puneți degetul vostru în mânuța lui, iar el vi-l strânge grație reflexului de prindere.

Numeroșii receptori situați sub pielea bebelușului comunică o varietate de senzații. Fiecare are sarcina lui de a răspunde la căldură, la frig sau la durere. Pielea are rolul de a-l informa despre temperatura unui lucru sau a apei și îi permite să simtă diferite texturi, precum cele ale hainelor sale sau a păturii pe care este așezat. Bebelușul se folosește puțin de mâini pentru a simți lucrurile.

Benefic pentru dezvoltare

Pipăitul joacă un rol foarte important în viața emoțională și rațională a bebelușului. Unele gesturi, precum mângâiatul, îi induce acestuia un sentiment de bine, care îi este suficient uneori pentru a se calma din plâns, în timp ce altele, precum o înțepătură, poate, din contră, să îi perturbe sentimentul de securitate și confort. Este așadar foarte sensibil la gesturile pe care le facem în prezența lui.

Nu doar că prezența noastră fizică îl liniștește, dar le și stimulează sistemul imunitar și hormonal, acționând favorabil asupra hormonului de creștere al bebelușului. Spre exemplu, studiile au demonstrat efectul pozitiv al contactului piele-la-piele cu părinții lor, pe perioada spitalizării (numită și metoda Cangur). S-a constatat că aceștia aveau mai puține infecții, luau mai bine în greutate, aveau un ritm cardiorespirator mai stabil și un somn mai bun. Bebelușii făceau tranziția mai ușor spre alăptare și părăseau spitalul mai devreme decât alți nou-născuți.

Strategia pipăitului

În primele luni, gura micuțului vostru reprezintă mijlocul său de a explora. Acesta nu știe nici să își dirijeze mâna, nici să tragă, nici să apuce. El își limitează mișcările în a-și pune mânuțele pe sâni sau pe biberon sau pentru a-și duce degețelele în gură. Așadar, cum el nu este capabil să își coordoneze gesturile, o face gura lui. Buzele și limba sunt foarte sensibile și îi oferă acestuia multe informații, de aici și tendința de a duce totul al gură. În primele 6 luni, aceasta va fi maniera sa principală de explorare. Pe lângă anumite jucării, copilul este foarte încântat de mâinile sale, pe care nu încetează să le sugă, să le cerceteze și să le simtă!

A învăța să se întindă pentru a lua un anumit lucru necesită timp și pricepere, pe care bebelușul o dobândește abia prin a 3-4-a lună, când începe să își întindă brațele pentru a atinge un anumit obiect. Pe la 4-5 luni el va întinde ambele mâini pentru a prinde un obiect. De la 6-7 luni se va folosi doar de o singură mână pentru a pune mâna pe lucrurile care îl interesează.

Micul explorator nu este conștient de pericolele care pot exista. El știe să ducă totul la gură pentru a-l cerceta, însă el nu știe că firul electric este foarte periculos, că papucii sunt murdari sau că poate cădea. Este important, deci, inspectarea fiecărui obiect cu care bebelușul intră în contact, pentru a-l feri de accidente neplăcute. Odată ferită zona de pericole, lăsați bebelușul să descopere diverse senzații și să își cunoască spațiul de joacă. Percepția tactilă a obiectelor favorizează dezvoltarea motricității fine.

Descoperirea mediului înconjurător

Pe măsură ce gesturile sale vor deveni mai precise, bebelușul va descoperi texturile și formele obiectelor, folosindu-se de mâini, gură sau picioare. Există numeroase covorașe de activități menite să îi stimuleze acestuia simțurile, însă puteți să îi arătați diverse lucruri din casă care nu îl pot pune în pericol.

Dacă temperatura o permite, puteți lăsa bebelușul doar în pampers, pentru a-și descoperi și celălalte părți ale corpului, nu numai mâinile. El va deveni astfel conștient de corpul său și va contribui la dezvoltarea motricității sale globale.

Veți descoperi că bebelușul vostru apreciază anumite senzații, iar pe altele le detestă. Spre exemplu, unora le place să simtă apa pe piele, în timp ce unora nu, sau mersul desculț prin nisip poate fi apreciat sau nu de către micuții exploratori.

Masajul este foarte benefic pentru bebeluș, însă trebuie respectate anumite tehnici și trebuie să fiți foarte atenți la semnalele de confort sau disconfort emise de către acesta. Rămânând atenți la toate reacțiile bebelușului la anumiți stimuli tactili, veți descoperi și înțelege mult mai bine unicitatea acestuia.

Dezvoltarea simțului tactil pe etape:

0-2 luni:

  • Bebelușul are reflexul de a vedea și a prinde (reflexul de prindere);
  • Atunci când îi atingeți obrazul, el are reflexul de a-și întoarce capul în direcția degetului vostru;
  • Face diferența dintre ce este plăcut (texturi dulci, mângâieri, masaje) de ceea ce este dezagreabil (texturi rigide, mâini reci);
  • La 1 lună el poate diferenția texturile „moale” sau „tare” grație limbii;
  • Bebelușul își folosește uneori doar o mână;
  • Își poate duce degetul la gură (îl suge).

La 3 luni:

  • Bebelușul își duce mâinile la gură și se joacă cu degetele;
  • Simte mai bine obiectele pe care i le dăm în mână și le descoperă caracteristicile precum moale sau tare, ușor sau greu.

La 4 luni:

  • Să ducă toate obiectele la gură devine practic un automatism. Își suge adesea degetele;
  • Pe la 4-5 luni își întinde ambele mâini pentru a prinde un obiect.

La 5 luni:

  • Bebelușul își descoperă corpul: își duce mâinile la picioare și își duce piciorușele la gură;
  • Poate transfera un obiect dintr-o mână în alta;
  • Îi place să se joace în apă, să plescăie apa.

La 6 luni:

  • Bebelușului îi place să apuce lucrurile cu mâinile și să le manipuleze, precum telefonul, telecomanda, etc.
  • Pipăie obiectele cu ajutorul palmei și a degetelor;
  • Mângâierile reușesc să îl calmeze uneori.

La 7-8 luni:

  • Gesturile sale prind siguranță;
  • Este interesat de dimensiunile spațiale ale obiectelor, de formele lor și este fascinat de anumite particularități ale acestora, precum un fermoar, o etichetă, etc.
  • Apucă obiectul între degetul mare și celălalte 4 degete.

La 9-10 luni:

  • Bebelușul începe să apuce obiectele cu ajutorul degetului mare și a celui arătător. Poate astfel să mănânce folosindu-și degetele;
  • Știe să folosească lucrurile, spre exemplu, paharul său;
  • Se poate observa preferința pentru folosirea unei mâini- a dreptei sau a stângii;
  • El descoperă că lucrurile nu dispar ca prin magie, ci continuă să existe.

La 10-11 luni:

  • Își rafinează modalitatea de explorare: își bagă degețelele în toate găurile, răstoarnă obiectele și le agită pentru a vedea dacă există ceva în interior, golește conținutul, etc.
  • Imită mișcări, spre exemplu, aplaudă.

La 12 luni:

  • Este foarte curios la texturi și îi place să manipuleze lucruri noi precum spongios, vâscos, maleabil (plastilină);
  • Evaluează volumul unui obiect folosind una sau două mâini;
  • Știe să golească și să umple sacul cu jucării;
  • Răspunde la diferitele semne de afecțiune prin mângâieri.

Este impresionant cât de mult evoluează bebelușul nostru! Dintr-un omuleț cu mișcări involuntare, ajunge un adevărat expert în analizarea obiectelor ce îl înconjoară. Lăsați micii exploratori să descopere lumea înconjurătoare! Ajutați-i prin diferite jocuri și activități specifice!

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut