Ar trebui lăsați copiii să câștige?

Pentru un copil, joaca este suficient de agreabilă în sine pentru ca pierdutul sau câștigatul să aibă importanță. Totodată, crescând, aceștia ajung să se supere atunci când pierd, refuzând să mai joace. Cum îi ajutăm? Ar trebui lăsați copiii să câștige atunci când ne jucăm cu ei?

Jocurile unde contează doar întâmplarea

Cel mai adesea, primele jocuri cu un câștigător și un perdant sunt jocurile unde doar întâmplarea intervine (jocurile de cărți, cum ar fi Roșu sau negru? sau Război). Cei doi jucători sunt pe picior de egalitate și copilul are tot atâtea șanse de câștig ca adultul. Aceste jocuri permit copilului să înțeleagă că poate pierde într-o zi și să câștige într-o alta Dacă pierde, îi puteți spune: „N-ai avut noroc. Pariez că vei câștiga următoarea tură.”

Jocurile de societate

Variind jocurile de societate, copilul va demonstra mai multe abilități pentru unele dintre ele. Mizați pe interesele sale: îi vor alimenta motivația de a juca, indiferent de provocările jocului.

Începând cu vârsta de 4 ani, copilul începe să se intereseze de jocurile de societate, cum ar fi jocurile de dame, de memorie (unde trebuie să găsească jumătățile identice), jocurile de domino și de tic-tac-toe. Aceste jocuri solicită memoria, intuiția, logica și un minimum de strategie. Acestea presupun reguli precise pe care toți jucătorii trebuie să le urmeze. Urmarea unor reguli comune permite copilului să joace „ca în viața reală”: învață să nu trișeze, să își controleze decepția în cazul unui eșec, să își canalizeze eventualele reacții negative și să urmeze regulile jocului.

Nu îl lăsați mereu să câștige

Dacă lăsați mereu copilul să câștige, îi dați acestuia iluzia că este foarte bun. Va fi apoi mult mai destabilizat atunci când pierde cu altcineva. Din contră, dacă nu câștigă niciodată, își va pierde interesul pentru joc. O victorie din când în când îl poate motiva să continue să joace și îl ajută să își dezvolte abilitățile. Ideal este, așadar, să mizați pe alternanță. Încet-încet, copilul își va dezvolta abilitățile și va reuși să câștige prin forțe proprii, fără vreun ajutor din partea voastră.

  • Atunci când pierdeți, subliniați decepția voastră, dar dedramatizați eșecul „Ah, nu, am piedut! Am crezut că voi câștiga, dar nu e nimic. Nu putem câștiga întotdeauna!”
  • Atunci când copilul pierde, menționați-i plăcerea pe care ați avut-o ca să jucați cu el: „Ne-am distrat pe cinste! Ai jucat foarte bine!”. Totodată, puneți accentul pe plăcerea în sine de a juca și nu pe rezultat.

A-l  învăța să fie un bun jucător

Este mult mai ușor pentru un copil să accepte eșecul față de un adult decât față de un copil. Cum adultul cunoaște mai bine jocul și are mai multă experiență decât copilul, copilul găsește mai firesc ca adultul să câștige. Totodată, atunci când se joacă cu un prieten de vârsta sa, se compară cu un egal și îi este dificil să creadă că celălalt este mai bun decât el. Mai mult, un adult știe să câștige cu umilință, fără a lua în derâdere. Eșecul este așadar mai puțin dureros.

Este de asemenea mai ușor pentru un copil să piardă atunci când joacă în echipă decât atunci când joacă singur contra unui adversar.

Dacă cel mic reacționează puternic atunci când pierde în joaca cu un prieten, îi puteți propune să încerce să joace acel joc cu voi. Profitați de acest lucru pentru a-l face să remarce plăcerea și abilitățile pe care le-a demonstrat pe parcursul jocului: „Ești bun. Ești capabil să îți aștepți rândul. Ne-am simțit foarte bine împreună”.

Dacă cel mic nu poate suporta să piardă, există jocuri de societate cooperante unde toți jucătorii trebuie să se ajute între ei. Îi puteți propune din când în când activități de cooperare unde nu există nici câștigător, nici perdant și unde fiecare face eforturi pentru un scop comun cum ar fi culesul de mere în familie sau căutarea de comori în timpul unei plimbări prin pădure. Aceste activități permit copilului să participe, fără a fi constant comparat cu ceilalți. Puzzle-urile sau desenele realizate în doi, poveștile de tipul „spune-mi o poveste” sunt în egală măsură jocuri de explorat pentru a favoriza cooperarea fără a exista câștigător sau perdant.

Copilul trebuie să învețe să găsească plăcerea în jocurile cu adversari. Ajutați-l să înțeleagă că înfrângerea nu înseamnă că este inferior altor jucători și că victoria nu presupune că ești superior celorlalți. Plăcerea jocului se găsește mai înainte de toate în jocul în sine, nu exclusiv în rezultatul său.

A da un exemplu

Reacția voastră la finalul unui joc servește drept exemplu copiilor, fie că este în timpul unei activități spotrive sau într-un joc de societate. Dacă vă arătați un bun jucător, copiii vă vor imita aceste comportamente în propriile lor jocuri.

Evitați să puneți copiii în competiție în afara perioadelor de joc.

Pentru a accelera ritmul unor rutine, unii părinți spun copiilor: „Cine va fi primul în pijama?” sau „Cine termină de aranjat camera sa primul?”. Trebuie să fiți conștienți că o asemenea strategie adaugă un element de competiție între copii și aduce cu sine un câștigător sau un perdant. Mai mult, această tehnică nu va avea efectul scontat. De fapt, un copil mai lent nu își va accelera ritmul, căci se simte învins dinainte. Riscă totodată să se simtă mai puțin apreciat în raport cu fratele sau sora sa.

Valorizați mai degrabă eforturile individuale ale fiecăruia dintre copii. Unul dintre ei poate fi mai rapid la îmbrăcat, în timp ce celălalt este mai rapid la așezat masa. Subliniați faptul că apreciați ceea ce face fiecare pentru ca rutina să se petreacă bine, că este mai degrabă muncă în echipă decât competiție unul față de celălalt.

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut