Jocurile cu copilul: să îl las să câștige sau să joc pe bune?

Când vine vorba de jocuri, copiii pot fi extrem de competitivi. Iar de la caz la caz, reacțiile lor pot fi extrem de diferite. În caz de câștig, aceștia se pot umfla în pene, lăudându-se în fața tuturor, iar în caz de eșec, se pot înfuria dând vina pe alții sau schimbând regulile pe ultima sută de metri, întrucât nu pot accepta să piardă.

În timp ce competiția este bună, tot așa este și un mediu concurențial echitabil. Și atunci, în mintea majorității părinților intervine dilema: ar trebui să las copilul să câștige sau ar trebui să joc cinstit și să sper că propriul câștig să îl va ambiționa și pe copil?

Ei bine, privind această dilemă, specialiștii nu au ajuns la un răspuns comun, existând de fapt 3 direcții de orientare:

  • Da, ar trebui să lași copilul să câștige. În acest mod, contribui la consolidarea stimei de sine a acestuia.
  • Nu, menține nivelul de joc pentru că, odată și odată, tot va juca contra altor persoane și va descoperi ce e eșecul.
  • Câteodată! În acest mod, găsești un echilibru între victoriile ocazionale și lecțiile învățate odată cu experimentarea eșecului.

Specialiștii din tabăra „Da” consideră că deja există suficiente surse de presiune în această lume, cu privire la sentimentul de auto-valoare al copiilor, astfel că părinții nu ar trebui să creeze mai multe sentimente de inadecvare. Astfel, conform teoriei lor, cu cât copilul câștigă mai mult, cu atât se va simți mai bine în propria piele. Acest lucru îl va întâri împotriva agresorilor și a altor provocări mai târziu în viață, deoarece va avea o stimă de sine crescută, o imagine bună despre sine.

Totuși, nu am tinde prea mult spre această direcție, întrucât nu facem decât să contribuim la crearea unei imagini greșite despre sine și, mai devreme sau mai târziu, copilul tot va experimenta eșecul. Diferența e că, pe măsură ce acest lucru se întâmplă mai târziu, „căderea” va fi și mai abruptă.

De asemenea, dacă lași copilul să câștige la nesfârșit, acesta nu se va mai simți motivat să-și îmbunătățească abilitățile și să devină mai bun.

Specialiști din tabăra „Nu” consideră că trebuie să jucăm cinstit, să lăsăm lucrurile să se petreacă așa cum ar trebui pentru că doar în acest mod putem pregăti copiii pentru viața dură și, uneori, nedreaptă care îi așteaptă. Astfel, aceștia sunt de părere că nu trebuie să ne menajăm copiii, că trebuie să îi lăsăm să piardă și să cunoască eșecul. Doar așa aceștia pot deveni mai puternici, mai calificați și mai rezistenți.

Totuși, această direcție ignoră factorul de descurajare. Spre exemplu, dacă un copil pierde constant la un joc, în fața părinților sau fraților mai mari, acesta se va simți descurajat și poate nu va mai găsi motivația necesară să-și îmbunătățească aptitudinile. Mai mult decât atât, copilul poate ajunge la concluzia că nu se pricepe deloc în această direcție, reorientându-se spre alte activități, jocuri, etc.

Tabăra „Câteodată” pare cea mai rezonabilă. Lăsând copiii uneori să câștige, alteori să piardă, îi pregătim pe aceștia în ambele direcții: le permitem să desopere „fiorul victoriei”, dar îi învățăm și să piardă grațios, explicându-le că eșecul este parte din evoluție și succes. În acest mod, copilul nu se va descuraja la primul eșec și va încerca să rămână motivat și să-și îmbunătățească abilitățile.

Moduri de echilibrare a jocurilor

Atunci când jucăm cu copiii sau, mai bine zis, împotriva acestora, este important să apelăm la modalități de echilibrare a jocurilor, astfel încât, fie că vorbim de un joc individual, fie că e vorba de un joc pe echipe, șansele de câștig să fie egale.

În acest sens, putem apela la diferite strategii!

Spre exemplu, dacă e vorba de o cursă de alergat, putem să le oferim un mic avans. Dacă facem aruncări la coș, putem utiliza un coș plasat la o înălțime mai mică, cel puțin pentru o vreme. Ideea e ca, în funcție de jocurile desfășurate, să căutăm metode prin care să egalăm șansele de câștig, iar înălțimea, vârsta, etc. să nu fie un handicap.

Dacă e vorba de un joc pe echipe, putem organiza echipe mixte. Astfel, în loc să fie părinți contra copii sau frați mai mari contra frați mai mici, împerechem un părinte cu copilul mai mic și celălalt părinte cu copilul mai mare. În acest mod, cel mai mic jucător are, de asemenea, șanse de câștig. Cheia este echilibrarea aptitudinilor la nivelul echipelor, astfel încât toată lumea să aibă o șansă aproximativ egală de a câștiga jocul.

Oferiți un model bun de sportivitate! Atunci când câștigi, trebuie să te comporți grațios cu adversarul tău și să îl feliciți pentru modul în care a jucat. De asemenea, atunci când pierzi, nu trebuie să te oftici, ci să fii grațios și să feliciți câștigătorul. Dacă apelați la acest tip de comportament, aveți șansa să modelați și comportamentul copilului, să îl învățați atât valoarea câștigului, cât și să știe să piardă cu clasă și respect.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut