Bebelușul privește strâmb: motiv de îngrijorare sau nu?

Bebelușul privește strâmb? Aflați din materialul de mai jos dacă și când există motive de îngrijorare.

Ochii „cruciș” nu sunt decât o problemă estetică. Este important să fiți foarte precauți încă de la nașterea copilului, înainte de a risca să-i compromiteți acestuia capacitățile vizuale.

Dezvoltarea vederii

Încă din a 7-a săptămână în uter, fetusul are capacitatea de a observa nuanțe de lumină. La termen, un sugar poate vedea la o distanță de 18-20 de centimetri, atât cât să le permită să-și vadă părinții când îl hrănesc.

Vederea continuă să se dezvolte pe parcursul primelor luni de viață. La 4 luni deja bebelușul își va mări considerabil capacitățile vizuale, acestea fiind aproape de cele ale unui adult. Nou-născutul este capabil să fixeze un obiect și chiar dacă încă vede neclar, acesta are o preferință pentru chipurile umane.

Vederea este unul dintre simțurile cele mai puțin stimulate la naștere. Este deci foarte important, atunci când vă priviți bebelușul, să vă așezați la o distanță de unde vă poate percepe. Acele momente, de schimburi vizuale, constituie primele baze ale atașamentului. Informațiile pe care bebelușul le primește de-a lungul descoperirilor sale vizuale sunt esențiale în dezvoltarea sa.

Bebelușul privește strâmb

Noi-născuții nu au încă dezvoltată capacitatea de a vedea simultan cu ambii ochi. Înainte de a atinge această maturitate unde ambii ochi pot fixa și urmări în armonie, putem observa, mai ales la sugarii mai mici de 6 luni, că un ochi nu este simetric cu celălalt. Spunem că bebelușul se uită strâmb sau că suferă de strabism.

Acest lucru este normal la sugari, mai ales în primele 2 luni de viață. Mulți nou-născuți privesc strâmb de manieră intermitentă, ochiul deviind spre interior sau, cel mai adesea, spre exterior. Această tendință ar trebui să se atenueze în jurul vârstei de 2 luni.

O deviere constantă și susținută a unui ochi va da impresia unei vederi dublate și creierul va compensa acest lucru prin anularea imaginii ochiului deviant. Puteți să apăsați ușor pe colțul exterior al ochiului vostru pentru a vedea ce punct de aliniere al ochilor ar fi perfect pentru a reconstrui o imagine.

A vedea în 3 dimensiuni

Reconstruirea unei imagini de către creier este foarte complexă, iar capacitatea de a vedea simultan cu ajutorul celor doi ochi este importantă pentru a dobândi o viziune în 3 dimensiuni.

De fapt, creierul nostru poate percepe formele în 3 dimensiuni deoarece calculează diferența unghiului între imaginile trimise de către fiecare din cei doi ochi. Această maturizare nu se poate face decât dacă ambii ochi trimit semnale similare creierului.

Atunci când un copil privește strâmb, este posibil ca unul din ochi să fie mai leneș și să nu trimită semnalele necesare pentru reconstruirea imaginii. Acestea nu ajung la cortexul cerebral, o regiune a creierului responsabil cu analiza imformațiilor venite de la ochi. Prin urmare, strabismul poate încetini dezvoltarea acestei zone a creierului și să cauzeze o formă de orbire, numită ambliopie. Acesta este motivul pentru care este foarte important să se descopere strabismul la nou-născuți.

Strabismul poate avea repercursiuni pe termen lung dacă nu este tratat în primii ani de viață. Deja, după vârsta de 5 ani este prea dificil să se mai corecteze ambliopia.

Strabismul

Strabismul nu este rar, întrucât atinge cam 4% din copii. Cauzele sale sunt multiple și se pot manifesta încă de la naștere sau pe durata copilăriei. Cu cât se prezintă mai devreme, cu atât crește importanța depistării sale.

Dacă micuțul vostru continuă să privească încrucișat și după 2 luni, consultați rapid doctorul care vă poate recomanda un oftalmolog, înainte de a se determina cauza și de a vă propune un tratament.

În jur de 1 copil din 2 suferind de strabism și depistat pe perioada neonatală  are nevoie de intervenție chirurgicală. Scopul acesteia este de a restabili echilibrul micilor mușchi din jurul ochilor care sunt responsabili de mișcarea acestora și care cauzează defectul de aliniere.

Nu este întotdeauna evident pentru a determina dacă micuțul suferă de strabism. De aceea ar trebui ca examenul de ochi să fie unul dintre examenele de bază pe care medicul vostru ar trebui să le facă în decursul vizitelor sale din primele luni de viață a bebelușului.

Dacă luminați de la depărtare fața bebelușului, iar acesta fixează lumina, însă aceasta nu se reflectă de manieră identică în cei doi ochi, cel mai probabil copilul vostru suferă de strabism. Tot la fel, dacă îi faceți o fotografie bebelușului și constatați că doar un ochi este roșu (fiind efectul reflexiei luminii care traversează pupila și luminează retina), ne putem întreba dacă nu cumva este vorba de strabism.

Copiii care au baza nasului lărgită sau care au piele excesivă în colțul intern al ochiului cel mai adesea par să sufere de strabism. În cazul acestora, se poate observa un oarecare dezechilibru între albul ochiului pe de o parte, iar de cealaltă, a irisului. Este vorba despre un fals strabism și nu ar trebui să ne îngrijoreze.

În cazul în care strabismul apare după vârsta de 2 ani, acesta cel mai adesea se datorează unei diferențe de putere între cei doi ochi. Spre exemplu, dacă micuțul nu vede bine de aproape și unul dintre ochi este mai atent decât celălalt, acesta poate deveni mai leneș și să aibă tendința de a nu fixa obiectele. Se poate transforma într-o formă de strabism. Tratamentul va corecta problema cu ajutorul ochelarilor și acoperind temporar ochiul bun cu ajutorul unei carcase, ceea ce îi va permite celuilalt ochi să se dezvolte mai bine!

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut