Când rușinea devine toxică și cum să nu trezim acest sentiment în rândul copiilor

Când rușinea devine toxică și cum să nu trezim acest sentiment în rândul copiilor

Toată lumea simte rușine la un moment dat, însă când aceasta devine toxică, ne poate ruina în întregime viața. Rușinea toxică este o emoție cu simptome fizice, ca oricare alta, care apare și trece, însă, când este severă, poate fi extrem de dureroasă.

Rușinea normală nu ne afectează concepțiile de viață și imaginea pe care o avem asupra sinelui. Aceasta se simte când am folosit lucrul unei persoane, să zicem, fără să cerem voie. Și ne simțim rușinați că știm că nu e corect ceea ce am făcut. De asemenea, știm că putem remedia situația dacă îi spunem persoanei în cauză că regretăm și ne cerem scuze.

Rușinea toxică este diferită și ne acaparează în întregime. Sentimentele puternice de rușine stimulează sistemul nervos simpatic, provocând o reacție de luptă/îngheț. Ne simțim expuși și profund înstrăinați de unele persoane sau chiar de noi înșine, astfel că vrem să ne ascundem sau să reacționăm cu furie. De asemenea, atunci când rușinea toxică pune stăpânire pe noi, s-ar putea să nu gândim sau să vorbim în mod clar și să fim acaparați de autodispreț, care se înrăutățește pentru că nu putem să scăpăm de noi înșine.

Declanșatorii acestui tip de rușine variază de la un caz la altul, astfel că ei depind de experiențele noastre anterioare de viață, de convingerile culturale, de personalitate și de evenimentul activator.

Credințe bazate pe rușine

Concepția generală care stă la baza sentimentului rușine toxică, este că „Sunt de neiubit. Nu merit să mă conectez cu persoanele din jur.” Astfel, există situații în care rușinea este internalizată, manifestându-se printr-o varietate de convingeri:

  • Sunt prost!
  • Sunt neatractiv.
  • Sunt un eșec.
  • Sunt o persoană rea.
  • Sunt un egoist.
  • Nu sunt suficient de bun. (la o materie sau într-un anumit domeniu)
  • Mă urăsc.
  • Nu contez.
  • Sunt defect sau anormal.
  • Nu trebuia să mă fi născut.
  • Sunt de neiubit.

Cauze ale apariției rușinii toxice

Așa cum era de așteptat, cauzele apariției rușinii toxice își au rădăcinile în copilărie. Aceasta este perioada în care sunt cele mai mari șanse ca anumite experiențe să ne transforme și să ne urmărească o viață-ntreagă.

Părinții pot transfera neintenționat rușinea lor copiilor prin mesaje verbale sau comportament nonverbal. De exemplu, un copil ar putea să nu se simtă iubit ca reacție la depresia, indiferența, absența sau iritabilitatea părintelui sau să se simtă ciudat din cauza competitivității părintelui sau a comportamentului prea corect. Copiii trebuie să se simtă iubiți și apreciați de ambii părinți, fără să se facă fel de fel de comparații între frați, spre exemplu.

Când această conexiune părinte-copil este deteriorată – ca atunci când un copil este aspru certat – copiii se simt singuri și rușinați. Asta dacă nu cumva legătura părinte-copil este redresată curând. Spre exemplu, cerându-i scuze celui mic și explicându-i că ieșirea ta exagerată nu a avut nimic de-a face cu el și că regreți cele spuse.

Efecte ale rușinii

Dacă nu este vindecată, rușinea toxică poate duce la agresiune, depresie, tulburări de alimentație, tulburare de stres posttraumatic și dependență. Ea generează stimă de sine scăzută, anxietate, vinovăție irațională, perfecționism și codependență, limitând capacitatea persoanelor de a se bucura de conexiunile sociale și de succesul profesional.

Cum să evităm apariția rușinii toxice

Pentru a evita apariția rușinii toxice, este important ca părinții să nu aibă un comportament negativ față de copii, care să includă pedepse, violență fizică sau verbală sau chiar ignorarea copilului și indiferența față de acesta. Totodată, este recomandat să evităm să punem etichete copiilor, pentru că acestea le afectează semnificativ stima de sine și îi pot urmări toată viața.

Știm că de multe ori e posibil ca, fără să vrem sau fără să ne dăm seama, să avem un comportament neadecvat. În astfel de situații, nu trebuie să ezităm să cerem scuze copiilor imediat ce ne dăm seama și să le spunem că regretăm comportamentul afișat. Totodată, este bine să ne modelăm și să evoluăm continuu pentru că, așa cum am mai zis și în alte materiale, părinții sunt cel mai la-ndemână model pe care copiii îl vor urma.

[shareaholic app="share_buttons" id="26044356"]

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut