Cum m-am stresat degeaba din cauza bagajelor pentru vacanță

Mă apuca disperarea ori de câte ori trebuia să plecăm în vacanță. În loc să fie un motiv de bucurie, așa cum ar fi fost normal, toate pregătirile necesare transformau întregul proces într-un motiv de stres și ceartă. Copilul era mic, iar eu aveam impresia că trebuie să car toată casa după mine, în timp ce soțul meu îmi spunea că nu e suficient loc în portbagaj și că el nu merge și cu lucruri așezate aiurea prin mașină. Cu avionul, era altă distracție. „O să plătim taxe suplimentare! Nu o să le putem căra! Unde le mai pui, dacă mai vrei să cumperi ceva?!” și alte variațiuni pe aceeași temă.

După primele două-trei experiențe de acest gen, în care am plecat amândoi plini de nervi, relaxându-ne cu greu și ajungând să ne bucurăm doar de vreo 2-3 zile de vacanță – pentru că după împachetarea de acasă și despachetarea acolo, urmează împachetarea de plecare – m-am învățat minte. Așa că iată ce am făcut:

  • Cu vreo săptămână înainte de plecare mi-am scris prima listă – varianta lungă (am luat în considerare și zona și starea vremii).
  • Zilele următoare am devenit mult mai atentă la necesitățile copilului și „am făcut curat” în listă – am tăiat tot ce nu mi s-a părut absolut necesar.
  • Am dat telefon medicului pediatru și am stabilit cu el medicamentele și „ustensilele” pentru trusa de urgență.
  • Am tras aer în piept și m-am concentrat doar pe cuvântul VACANȚĂ.

Cu timpul am alcătuit trei liste – una pentru plecări la mare, alta pentru plecări la munte vara și o alta pentru plecări la munte iarnă – pe care le ajustam în funcție de locurile unde mergeam și de vârsta copilului.

Mai mult, aceleași liste le aveam și pentru mine, nu numai pentru copil – pentru că mai tot timpul, noi, femeile, avem tendința să ne luăm mai multe lucruri decât e necesar. Ceea ce nu prea e cazul bărbaților.

Faptul că aveam aceste liste îmi dădea o mare relaxare – ca și cum jumătate din treabă era deja făcută. Ajunsesem chiar la performanța de a mă ocupa de bagaje doar cu o zi sau chiar o după-amiază înainte de plecare.

Astăzi, fiul meu a crescut – are 15 ani, iar listele au dispărut din calculatorul meu. Își face singur bagajul și e foarte eficient. Fără niciun fel de listă își pune în bagaj fix ce are nevoie. E fantastic!

Iar eu am redevenit femeia care își ia mereu mult prea multe lucruri de care nu are nevoie. Și, evident, mereu descopăr că îmi lipsește ceva esențial!

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut