Frustrarea și furia parentală

Fiecare dintre noi s-a confruntat la un moment dat cu sentimentul frustrării, indiferent de vârstă. Fie că am eșuat la un test sau că am întâmpinat diverse probleme la locul de muncă, măcar o dată ne-am simțit blocați, fără vreo cale de ieșire. Astfel, indiferent de problema specifică sau de vârsta pe care o avem, frustrarea apare de obicei atunci când începem să ne simțim neputincioși în încercarea de a ne atinge obiectivele.

Frustrarea: sentiment pozitiv sau negativ?

Deși, inițial, frustrarea pare o emoție negativă, ea este mult mai complexă decât atât. Astfel, prima etapă a manifestării frustrării are un sens pozitiv. De ce spun asta? Pentru că de obicei, atunci când întâmpinăm un obstacol, prima noastră tendință este să nu ne dăm bătuți și suntem destul de motivați să încercăm să surmontăm acel obstacol. Din păcate, rezultatul acestei încercării nu este tot timpul unul favorabil, motiv pentru care frustrarea se transformă ușor din acel sentiment pozitiv care ne oferă un imbold, într-un sentiment negativ ce ne determină să acționăm în moduri necunoscute chiar și pentru noi, în unele situații.

Din cauza acestei linii fine între cele două fețe ale frustrării, este necesar să știm să ne controlăm acest sentiment, mai ales atunci când suntem părinți. În calitate de părinți, noi reprezentăm un model, un punct de referință pentru copiii noștri, aceștia având tendința să ne copieze comportamentul indiferent de situație. Tocmai din acest motiv, este util să știm cum să tratăm, să controlăm sentimentul frustrării.

De exemplu, dacă la primul hop întâmpinat, frustrarea ta se va încheia cu un acces de furie și nervi direcționați către persoana nepotrivită (în acest caz copilul), cel mic va apela la aceeași modalitate de exprimare a frustrării. În schimb, dacă tu ești calm, îți păstrezi optimismul și gândirea pozitivă, continuând să cauți soluții chiar și atunci când te simți frustrat, același lucru îl va face și copilul tău.

Frustrarea nu trebuie reprimată pentru că, oricât am încerca să scăpăm de ea, la un moment dat tot va veni acel moment în care vom exploda. Și bine ar fi să nu fie cei mici prin preajmă pentru a nu cădea victimele comportamentului nostru impulsiv. Indiferent care e cauza frustrării, important este să găsim un echilibru, o modalitate prin care să rămânem temperați în fața copiilor noștri.

Furia parentală

Dar ce ne facem când cauza frustrării, și implicit a furiei noastre, sunt chiar copiii noștri? Acum e acum! În acest sens, iată câteva sfaturi.

În primul rând, evită țipetele, certurile, pedepsele și orice altă acțiune de acest gen! Este ok să-i spui copilului tău care a cauza apariției supărării tale. De exemplu, jucăriile sale sunt împrăștiate peste tot pe podea, deși tu l-ai rugat să le strângă. Asta e, se întâmplă și la case mai mari! Important este să nu-ți ieși din pepeni și să apelezi la o metodă eficientă prin care să-l convingi să facă ceea ce-ți dorești tu. În acest caz, transformă strânsul jucăriilor într-o acțiune distractivă.

Dacă la început ți se va părea greu să-ți controlezi accesele de furie, îți recomandăm să iei o pauză înainte de a te „dezlănțui”. Așadar, indiferent cât de tare te-ar fi supărat copilul, înainte de a reacționa la fapta sa poznașă, ia o gură de aer sau numără până la 10, până ajungi să fii cu mintea limpede și să nu spui vrute și nevrute din cauza supărării. Mai mult decât atât, nu reacționa condusă de primul impuls. Transforma furia în propriul tău aliat. Orice emoție are un scop. În acest caz, furia are rolul de a te ajuta să rezolvi problemele legate de tine și de copilul tău. Pe de-o parte, tu nu vei lăsa ca piticul tău să dezvolte un comportament neadecvat, iar pe de alta nu vei permite ca acest comportament al copilului să te deranjeze pe tine ca părinte. În final, rezolvând aceste 2 probleme, toată lumea va fi fericită. Acesta reprezintă modul de manifestare a furiei parentale, într-un mod sănătos, constructiv. Cum îți dai seama că tocmai te afli în timpul unei crize de furie parentală? Simplu! Ești furioasă pe copil, furioasă pe tine, furioasă pe copil pentru că te-a determinat să fii furioasă pe tine însăți și furioasă pentru că ai ajuns să fii furioasă. Un adevărat cerc vicios al furiei în care trebuie să învățăm să nu rămânem captive.

Fie că vorbim de sentimentul de frustrare sau de furia parentală, important este să nu ne lăsăm duși de val și să acționăm sub umbrela emoțiilor trecătoare, pentru că exact acest lucru va face și copilul nostru. Dar cum trebuie să ne comportăm atunci când cei frustrați și furioși sunt chiar copiii noștri? Aceasta reprezintă o situație cu atât mai delicată, întrucât lipsa de experiență a celor mici îi va determina pe aceștia să-și controleze trăirile, sentimentele, emoțiile mult mai greu decât noi adulții. Însă despre asta, vom discuta în materialul de mâine. 🙂

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut