Lumea interioară a copilului o descoperi în desenele lui

Desenele sunt unele dintre cele mai importante modalități prin care copilul exprimă ce simte, cum simte, cum vede lumea și ce crede despre ea. Pentru psihologi este practic “dictionarul” care îi ajută să decripteze universul lor interior și să afle când copilul are probleme sau dacă are nevoie de susținere într-o anumită direcție. Băiețelul cu pricina ale cărui desene nu arătau că ar suferi de vreun dezechilibru interior, se procopsise însă cu o problemă de încredere în sine din cauza unui dascăl nepriceput.

O bună prietenă îmi povestea când fiul ei era în primii ani de școală că învățătoarea îi tot dădea calificative proaste la desen. Iar puștiul era atât de dezamăgit, încât ajunsese să urască respectiva materie. Modul în care el desena era unul mai simplist și avea idei diferite decât ale colegilor lui despre cum trebuie reprezentat un anumit obiect sau element din natură. Ne întrebam cum poți să-i faci așa ceva unui copil?

O altă poveste care m-a impresionat și pe care am auzit-o recent este cea a unei puștoaice de vârsta grădiniței, diagnosticată cu dislexie. Desenele ei erau mereu catalogate drept “greșite” de către educatoare, fără a ține cont de faptul că acel copil era deja știut că are un alt mod de a vedea lucrurile, dat fiind că în mintea unui dislexic conexiunile se fac altfel. Când li s-a spus să facă un desen care să reprezinte familia, fetița a desenat două linii orizontale – una mai lungă și o alta mai scurtă – care aveau într-un capăt un mic cerc, și o altă linie verticală, care în partea de sus avea tot un cerc. Evident, desenul era “greșit”. Când a ajuns acasă, mama ei a întrebat-o ce a desenat acolo, iar fetița a spus: “Suntem noi, la plajă” și arătând spre liniile orizontale a explicat: “Aici sunt eu și tati, pentru că nouă ne place să stăm întinși la soare”. Apoi, arătând spre linia verticală, i-a spus mamei ei: “Iar asta ești tu, pentru că tu nu ai niciodată răbdare să stai să te bronzezi”. Un desen greșit! Nu-i așa?

Copiii desenează de foarte mici. Pe pereți, pe mese, pe lângă hârtii, apoi pe hârtii, în cărți, pe cărți (culegerile mele de matematică erau toate pline de prințese)… Desenează de plăcere și mereu ne spun ceva prin desenele lor – o poveste imaginată sau una auzită sau văzută.

Și nu intrați în panică dacă copilul desenează tot felul de arătări sau folosește culori închise – nu întotdeuna asta arată că el are o problemă, de genul tristeții accentuate.

Dar, dacă totuși ceva vi se pare bizar sau nelalocul lui, e bine să consultați un psiholog. Specialiștii consideră că de la vârsta de patru-cinci ani desenele copiilor devin relevante pentru interpretări.

Cum pe internet se găsesc o serie de articole scrise de specialiști despre ce indică un anumit desen sau folosirea unei anumite culori (deși părerea mea e că nu trebuie să interpretați singuri lucrurile astea doar pentru că ați citi una sau alta, deoarece lucrurile trebuie analizate într-o complexitate de factori) am spicluit doar câteva chestiuni care să vă pună în gardă:

  • o față desenată cu o gură deschisă cu dinți poate sugera o atitudine rapace, devoratoare și revendicativă
  • un păr desenat bogat, înnegrit sau foarte hașurat și în dezordine – poate indica preocupări sexuale și anxietate față de acest subiect
  • urechile bine conturate – pot sugera o stare de suspiciune sau sensibilitate la critici
  • absența mâinilor dintr-un desen ce reprezită un corp uman – poate indică sentimente de neadaptare
  • degetele desenate ca niște gheare – poate sugera agresivitate
  • folosirea predilectă a culorii roșii – poate indica și un comportament agresiv; maro – regresie, dificultăți de adaptare; violet – neliniște, anxietate; negru – revoltă;
  • desenul familiei poate fi îngrijorător atunci când din desen lipsește imaginea unui membru al familiei sau chiar a copilului care îl face
  • când în desenul casei apare ușa încuiată cu lacăt – poate însemna existența unor dificultăți de comunicare cu ceilalți, iar cu gratii – părinți excesiv de protectori
  • desenul unui copac uscat – poate sugera depresie, sentimente de vinovăție, nevroze; copac foarte mare – tendințe agresive; hipersensibilitate, tendințe de dominare; copac mic – anixietate, inadaptare; salcie – depresie

Ce credeți că s-a întâmplat cu fetița care desena “greșit” când a mai crescut? Ei bine, a câștigat niște premii pentru desenele și picturile ei! Dislexicii sunt unele dintre cele mai creative persoane.

Iar băiețelul care lua mereu insuficient și ura orele de desen, este acum în clasa a V-a și are numai zece la această materie și o profesoară căreia îi plac sincer desenele lui. Iar el merge cu plăcere la ore și desenează, desenează, desenează…

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut