Dezvoltarea gustului la copii

Dezvoltarea gustului joacă un rol important în dezvoltarea oricărui copil. Gustul, alături de celelalte simțuri – văz, auz, pipăit și miros, îl ajută pe nou-născut să se adapteze la lumea înconjurătoare. Copilul încă dinainte de a se naște dispune de o panoplie de capacități senzoriale elementare care se vor rafina de-a lungul anilor.

Înainte de naștere

Celule gustative se dezvoltă încă din cea de-a 7-a săptămână de gestație și vor deveni operaționale în cea de-a 13-a săptămână. Mulțumită acestora, bebelușul experimentează un ansamblu de senzații orale și nazale (numite și gust), care îl familiarizează pe acesta cu regimul alimentar al mamei prin intermediul lichidului amniotic.

În jurul lunii a 6-a, fetusul inspiră și expiră din ce în ce mai mult lichid amniotic. Odată ce se va naște, acesta va avea deja anumite preferințe și o experiență în acest sens. Spre exemplu, bebelușii ai căror mame au consumat mult morcov pe perioada ultimelor luni de sarcină, ar putea avea preferințe spre alimentele care conțin această legumă.

Universal vorbind, bebelușii se nasc cu o apetență crescută pentru dulce și un dezgust față de ceea ce este amar, acest lucru remarcându-se în maniera de a suge, prin salivare sau prin expresia facială. Sensibilitatea pentru sărat și acid este de asemenea prezentă, mimicile faciale nediferențiind cu mult în acest caz.

Gustul după naștere

Odată cu nașterea sa, bebelușul este competent pentru a testa gusturi și mirosuri. El continuă să se familiarizeze cu aromele alimentare ale mamei sale, de data aceasta nu prin lichidul amniotic, ci prin laptele matern. Bebelușii alăptați la sân tind să aibă o acceptare mai vastă pentru diverse alimente, față de cei hrăniți la biberon. Bebelușii au reacții nenăscute care le permit să caute gustul dulce și să îl evite pe cel amar, deoarece gustul dulce stimulează suptul și îi induce o stare de bine. Acest efect calmant este predominant în primele săptămâni de viață. Dacă laptele matern își schimbă gustul față de cel cu care bebelușul este obișnuit, acesta se va manifesta prin grimase și îl va scuipa. Preferințele alimentare dobândite pe perioada alăptării se pot menține până la vârsta adultă.

Dezvoltarea gustului

Diferențierea aromelor (dulce, sărat, acid, amar, acru) se realizează cu ajutorul diferitelor papile situate pe limbă, în gură și în gât. Odată cu diversificarea și cu introducerea alimentelor complimentare în dieta sa, în jurul vârstei de 6 luni, bebelușul își va dezvolta preferințe alimentare. Deja, prin mimică, ne putem da seama care alimente îi plac în mod special. În jur de 18 luni, copilul începe să accepte mai ușor diverse alimente.

Este importantă familiarizarea copilului cu o gamă cât mai largă de arome, încă de la vârsta de 6 luni. Preferințele alimentare pe care acesta le dezvoltă până la 2 ani riscă să se mențină până la vârsta de 20 de ani.

Neofobia alimentară apare în jurul vârstei de 2 ani, perioadă în care copilul intră în faimoasa fază ”NU”. Alimentația va fi unul din domeniile în care acesta va dori să își exercite controlul. Neofobia își atinge apogeul în jurul vârstei de 3-4 ani, apoi va scădea gradual începând cu vârsta de 8 ani.

O textură nouă, o culoare mai puțin obișnuită, un gust marcant sau surprinzător, toate acestea îi vor trezi micuțului tău o aversiune pentru tot ceea ce este nou. Studiile au demonstrat faptul că, dacă o simplă parte dintr-un obiect se schimbă, atunci întreg obiectul devine nou pentru copil. Spre exemplu, dacă veți încerca să presărați puțin pătrunjel peste cartofi, atunci acesta va crede că îi dați cu totul alt aliment. Așadar, acesta devine neîncrezător sau confuz la orice schimbare minusculă.

Câteva trucuri pentru a-l face pe copil să guste din toate

  • Nu vă opriți de la primul refuz, uneori este nevoie de 15 încercări pentru ca un copil să aprecieze un anumit aliment. Ideea este să îl determinați să guste, câtuși de puțin, însă trebuie să îi respectați și gusturile;
  • Nu îl forțați să mănânce tot din farfurie. Înainte de a-i pune în farfurie, întrebați-l cât vrea să mănânce. Desertul poate consta în anumite alimente sănătoase, precum: un fruct, piure de fructe, iaurt, un biscuite făcut în casă, etc.
  • Un aliment nu trebuie să fie o recompensă. Nu trebuie asociat unui anumit comportament un anumit aliment. Recompensele pot fi anumite obiecte (carte, jucărie, etc.) sau o anumită activitate (ieșire în parc, plimbare cu bicicleta, etc.), nu alimente, precum înghețata sau bomboane pe băț. De altfel, încetați cu „șantajele” alimentare. Nu îi promiteți o înghețată dacă termină de mâncat broccoli, prin acest gest nu faceți decât să îi atestați faptul că broccoli nu este bun.
  • Părinții sunt cei care aleg meniul. Îl puteți întreba pe copil ce preferințe are pentru masă, însă, alegerea este a părinților. Puteți să le propuneți să aleagă dintre anumite feluri de mâncare, însă, în majoritatea cazurilor, părinții sunt cei care decid.
  • Încercați să puneți anumite condimente sau ierburi fine deasupra alimentelor. Copiilor le place să pună ei înșiși condimentele-cheie într-o mâncare. Asta le dă un fel de control asupra mâncării. Însă, trebuie sporită atenția la numărul de calorii pe care unele condimente le conțin, precum cremele, sosurile, etc.
  • Gătiți împreună cu copilul vostru! Copilul trebuie să știe care este forma reală a unui pește sau a unui cartof. Lăsați-i să va ajute la pregătirea mâncărurilor, găsindu-le sarcini potrivite vârstei lor (să facă suc de lămâie sau să usuce salata, etc).
  • Învățați-l să denumească ceea ce gustă! Pe lângă „îmi place”, „nu îmi place”, sugerați-i și „pișcă”, „este iute”, „frige”, „este moale”.
  • Luați masa în familie cât mai des posibil. Copilul care mănâncă singur are impresia că este exclus. Masa trebuie să fie asociată cu plăcerea. În timpul mesei, copilul poate vedea la adulți plăcerea pentru fructele de mare, cum împart legumele și cum apreciază tot ceea ce este nou.
  • Prezentați-le masa! Copiii, la fel ca adulții, mănâncă mai întâi cu ochii. Diversificați culorile și evitați să amestecați totul pe farfurie. Ne putem folosi de recipiente viu colorate, amuzante sau care abordează modele pentru copii.

De ce copilul mănâncă anumite alimente la grădiniță, iar acasă le refuză?

Expresia „la altul e mai bun” se explică în mare parte datorită efectului de grup, a mesei în comun, dar și datorită faptului că acesta nu se află în opoziție cu părinții. Această atitudine este des întâlnită la copiii între 2-3 ani și tinde să continue până la adolescență.

Gusturile copiilor pot fi educate, în consecință, nu ezitați să le controlați și să le diversificați, pentru a evita creșterea unor mofturoși alimentari!

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut