Pentru a-ți educa copilul, începe prin a te educa pe tine însuți!

Cine spune că educația unui copil nu are strânsă legătură cu exemplul oferit de proprii părinți? Iată un material interesant în care vei descoperi că pentru a-ți educa copilul, este important să începi prin a te educa pe tine însuți!

În activitatea de educare a unui copil, nu este nimic mai ușor decât refugierea în spatele „personalității” copilului, sau de a da vina pe mediul școlar pentru a-i justifica și scuza greșelile de conduită. Ce părinte nu a spus: „are caracter puternic!” atunci când copilul lui era în plină criză, sau cine nu a gândit măcar o dată  „ah, a văzut la școală!”? Este o sarcină grea pentru un părinte de a-și recunoaște responsabilitatea pentru creșterea copilului său. Mai ales că numeroase studii au demonstrat faptul că exemplul parental reprezintă o parte determinantă din educația copilului. Și cum influența mediului exterior nu poate fi negată, este de datoria părinților să îi învețe pe copii cum să se poarte, mai întâi prin imitare, apoi prin gust și poftă.

În cartea „Cuvinte de adevăr”, Ostad Elahi dă următorul sfat: „…Educați-vă copilul încă înainte de a se naște…asta presupune ca părinții să fie educați”. Întrucât a educa este definit ca „formarea spiritului cuiva, a-i dezvolta aptitudinile intelectuale, fizice și simțul său moral”, astfel că „a fi educat” presupune că ne-am dezvoltat deja noi înșine aceste facultăți, înainte de a le inocula unui copil.

Pentru a înțelege mai bine această idee, ar fi bine să se țină cont de doi factori: pe de o parte, necesitatea cunoașterii  modului de funcționare a psihicului unui copil, a capacităților și limitelor acestuia. Iar de cealaltă parte, în calitate de părinte, să știi să te stăpânești în fiecare moment, ținând cont că propriul copil va fi așa cum noi ne comportăm, fiind oglinda noastră. În consecință, un „părinte educat” reprezintă un părinte conștient și activ. Conștient, pentru că știe consecințele gesturilor sale și activ, pentru că se străduiește să pună în practică ceea ce îl sfătuiește pe copilul său.

Un psihic permeabil

Apropo de copii, André Comte-Sponville, lansează ideea că „noul născut nu are morală, nici nu ar putea avea. Cu atât mai puțin un sugar, nici chiar, pentru o bună perioadă de timp, micul copil”. Asta nu înseamnă că micul copil nu înțelege nimic și că ar trebui să așteptăm vârsta potrivită pentru a putea începe să îl educăm, ci mai degrabă că, din punct de vedere psihic, acesta nu are capacitățile care să îi permită dezvoltarea a niciunui fel de morală personală. Cum se explică?

În cartea „Medicina sufletului”, Bahram Elahi descrie dezvoltarea psihicului unui copil așa cum este prezentat de organismul spiritual (de suflet) și distinge două momente ale dezvoltării sale: perioada dependentă și perioada autonomă. Perioada dependentă este descrisă ca: „De la concepție până la vârsta cu capacitate de discernere, psihicul unui copil este încă imatur. Schimbările se petrec de manieră pasivă, deoarece membrana sa psihică este permeabilă, dar nu încă selectivă și el nu este capabil să selecteze influențele care se exercită asupra lui. Principiile și ideile care sunt prezentate copilului de către părinți sau din mediul său, pătrund fără obstacol în psihicul său.” Această membrană psihică ar trebui să îi permită copilului schimburile dintre psihicul său și mediul exterior, însă este incapabilă să facă nici cea mai mică selecție; astfel, copilul este expus tuturor influențelor exterioare, oricare ar fi ele. De aceea, dezvoltarea lui psihică depinde foarte mult de mediul în care se naște și se dezvoltă.

Astfel, așa cum este embrionul în pântec, așa și psihicul traversează o perioadă embrionară în care este complet dependent de mediul exterior și mai ales de influența exercitată asupra lui de către părinți. Abia mai târziu, la vârsta adultă, membrana psihică va deveni matură și copilul va deveni capabil să selecteze dacă va vrea să adopte sau nu o idee sau o judecată, spre exemplu.

Învățarea prin imitare

Așa cum am mai spus, încă de la vârstă fragedă, copilul nu este sensibil doar la emoțiile resimțite la cuvintele formulate de către anturajul său, dar este și un fin observator al comportamentului adulților, fiind și singurul mediu de unde ar putea învăța. Pe baza acestui subiect, Bruno Bettelhiem subliniază că :„Părinții nu sunt doar formatorii copilului, dar mai ales ființele prin care el se poate orienta. Nu va înceta să îi observe, să îi studieze ce fac și cum fac și de a încerca să le cunoască sentimentele cele mai ascunse. Astfel, părinții sunt cei care îi arată cum trebuie să fie și cum va ajunge …”.

Pare normal ca tânărul copil, incapabil de a-și selecta influențele care se exercită asupra lui, să reproducă, fără discernământ, tot ceea ce aude și vede și să recurgă la imitație ca singurul mod de învățare. De altfel, instinctul de imitare reprezintă primul său motor de dezvoltare și de percepere a lumii. Înainte de a vorbi, observarea, imitarea și repetiția gesturilor reprezintă singurul mod de a dobândi abilități. Copilul deprinde tot prin imitare. Ceea ce îl învățăm pe copil prin bătaie, este, să bată. Și cea mai bună metodă de a-l învăța respectul față de ceilalți, mai ales față de cei mai slabi, este aceea de a-i respecta.

Necesar dezvoltării sale, acest instinct de imitare se află în permanentă căutare de modele de urmat, iar cele mai aproape de el în primii ani de viață, sunt fără doar și poate exemplele parentale.

Exemplul parental

Mai presus de discursurile moralizatoare, modelele parentale au o forță de convingere nebănuită în toate domeniile. Spre exemplu, numeroase studii au arătat faptul că modelele parentale au avut o influență foarte puternică asupra obiceiurilor alimentare și psihice ale copiilor. Părinții au ca rol principal îndrumarea copiilor pe calea cea bună, folosindu-se de propriile percepte privind o igienă a vieții mai bună. Educația trece prin exemplu, care este cea mai bună formă de convingere. Dacă părinții se folosesc de exemple în educarea copiilor, rezultatele copiilor se vor îmbunătăți de manieră semnificativă. Spre exemplu, dacă părinții dau exemplu copiilor printr-o alimentație sănătoasă, gradul de activitate al copiilor (bazat pe mers, plimbări sau chiar alergat)  crește la 97%, însă atunci când părinții fac exerciții, creșterea este de 109%.

După Bahram Elahi, același lucru se petrece și în cazul dezvoltării morale și etice la copil, exemplul parental fiind primordial: „știindu-se faptul că cei mici resimt starea părinților, este foarte important ca aceștia din urmă să îi ofere acestuia un model bazat pe acțiunea cuvântului. Dacă părinții își respectă principiile pe care le impun, copiii le vor respecta la rândul lor.” Este important ca mesajul părinților să treacă prin comportamentul lor. Și pentru ca ceea ce spun ei să fie educativ, să aibă impact și să îl poată orienta pe copil, este important ca aceasta să fi fost pusă în practică întâi de către ei înșiși.

Totodată, această intenție „naturală” de a oferi un model, poate avea consecințe grave, mai ales în perioada de dependență a dezvoltării psihicului la copil, întrucât aceasta reprezintă o perioadă vulnerabilă.”Această perioadă  de dezvoltare este extrem de sensibilă pentru definirea psihicului, deoarece embrionul psihic, asemeni embrionului corpului psihic este vulnerabil, iar o simplă acțiune poate avea consecințe considerabile. Mediul spiritual, cât și mediul familial și social în care se dezvoltă copilul joacă un rol important în viața viitoare a copilului. Acum este momentul în care cea mai mică reacție, chiar și involuntară, a anturajului îi poate marca psihicul copilului pentru totdeauna.

Totuși, chiar dacă aceste mecanisme există și au fost luate la cunoștintă, nu este atât de ușor să le punem în practică zi de zi. Putem adăuga faptul că, în anumite condiții,  a-ți educa copilul reprezintă o provocare continuă! Dar ceea ce contează uneori, este să faci față provocărilor, încercând să fii mereu exemplar în ochii copiilor. Chiar dacă nu facem mereu ceea ce trebuie, esențialul constă în a conștientiza impactul comportamentului parental asupra copilului. Asta ne permite să rămânem într-o stare de continuă prudență. Datorită acestei atenții permanente, prin eforturile constante de a ne îmbogăți comportamentul și felul nostru de a fi, putem trezi conștiința copilului, punându-i la dispoziție câteva principii pe care se va sprijini la vârsta adultă și care îl vor ajuta să facă alegerile corecte în viață.

 

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut