Și copiii au probleme

Oricât de greu e de crezut, și copiii au probleme! Nu or avea ei grija unui loc de muncă, a facturilor, a întreținerii unui copil, însă asta nu înseamnă că sunt scutiți de probleme. Fiecare etapă a vieții – copilărie, adolescență, maturitate – vine la pachet atât cu bucurii, cât și cu probleme specifice.

Așadar, bine ar fi să nu ignorăm ofurile celor mici pentru că, deși pentru noi pot fi irelevante și neînsemnate, pentu copii pot avea un impact substanțial. De obicei, problemele care sunt exclusiv ale copiilor, fără ca noi să avem vreo implicare sau vreun drept de a interveni, apar în diverse medii specifice în care copiii interacționează cu alte persoane din afara familiei.

În primul rând, este vorba de interacțiunea cu alți copii: colegii, prietenii sau copiii pe care-i întâlnește în parc. De exemplu, ești cu copilul în parc și observi că acesta îi cere unui alt copil jucăria, iar pentru că cel din urmă refuză, piticul tău dezvoltă un comportament agresiv, începând să-l îmbrâncească pe celălalt copil. Tu, observând acest lucru, ai mai multe posibilități de a acționa. Fie să te duci și „să faci ordine” printre copii, fie să gândești: „e problemă de copii, o să se împace ei și fără ajutorul meu”. Niciuna dintre abordări nu este recomandată. Ideal ar fi să nu acționezi la extreme. Așa cum am menționat, este problema copilului și tot el trebuie să o rezolve. E adevărat! Însă, cel mic are nevoie de tine, în calitate de părinte. Nu trebuie să rezolvi problema în locul său, dar nici să nu te implici deloc. Comportamentul cel mai benefic este să comunici cu cel mic, să vezi care a fost cauza problemei și să îi oferi sfaturile de care are nevoie, pentru a remedia conflictul în cel mai onest mod. Același model de comportament ți-l recomandăm și dacă, să presupunem, sunteți la mare, copilul tău își face singur de lucru cu lopățica și alte jucării de nisip când, brusc, un alt copil îi smulge excavatorul din mână. E drept că piticul tău are toate motivele să riposteze… Dar la fel de bine, el poate să adopte o atitude prietenoasă și să-l invite pe celălalt copil să se joace împreună. Tocmai din acest motiv este interesant de urmărit comportamentul său și, în funcție de acesta, tu ești cea care vei decide dacă și când este momentul să intervii.

Un alt tip de probleme exclusiv ale copiilor sunt cele de la școală sau cele conturate în cadrul activităților extrașcolare în care copilul tău este implicat. În această categorie intră conflictele bazate pe atitudinea sa la ore față de colegi și profesori, note, disponibilitatea copilului de a fi activ la ore sau decizia acestuia de a participa sau de a chiuli de la ore. Aici intră și problemele legate de pasiunile sale. Poate atunci când era foarte mic, tu ai decis să-ți înscrii copilul la cursuri de canto, să presupunem. În luarea acestei decizii, tu nu i-ai cerut părerea copilului, iar odată cu trecerea timpului, acesta își dă seama că aceste cursuri nu se numără printre pasiunile sale, că lui îi plac calculatoarele și că lumea artistică nu e de el. Această decizie aparține în întregime puștiului și, oricât de rău ți-ar părea că acesta nu urmează cursurile pe care tu le vrei, ar trebui să fii mândră că știe ceea ce își dorește și acționează în acest sens.

Să luam un alt exemplu! Într-o zi vine copilul de la școală și îți spune: „Mami, am luat un 2 la biologie! Cred că profa nu mă suportă. M-a ascultat de câteva ori la rând și a decis să-mi dea un 2.” Este posibil ca primul instinct al tău de părinte protector să fie să ieși val-vârtej pe ușă și să mergi la școală să o tragi la răspundere pe profa de bio! Da, da, poate părea exagerat, dar nu e imposibil. Am întâlnit astfel de cazuri, atunci când eram la școală. Această atitudine este total neadecvată! Trebuie să îi acorzi copilului șansa de a-și rezolva propriile probleme. Din nou îți recomandăm ca singura modalitate prin care să intervii este cu sfaturi, nu prin preluarea inițiativei și acționarea în locul copilului tău. Lăsându-i această libertate de a-și rezolva propriile probleme, copilul va învăța că faptele sale greșite au consecințe, toate aceste mici obstacole contribuind la responsabilizarea copiilor și adolescenților.

Tot în această categorie a problemelor specifice copiilor intră și nerespectarea resonsabilităților pe care cel mic le are în interiorul casei. De exemplu, sarcina sa este să mențină curățenia în cameră și, într-una dintre dăți amână această sarcină din diverse motive. Nu este problema ta acest lucru. Nu trebuie să te lași înduioșată și să începi tu să faci curat pentru că în cameră este deja o mizerie de nedescris. E strict problema copilului, e responsabilitatea sa, pe care ați stabilit-o de comun acord, iar gestionarea acesteia îi revine în întregime lui.

Controlul emoțiilor poate fi o altă problemă cu care cel mic se poate confrunta. În acest caz, oricât de mult ți-ai dori să intervii, este aproape imposibil. Nu poți tu să preiei toate emoțiile lui asupra ta și nici nu poți face nimic ca acestea să dispară. Totuși, poți să-l ajuți pe cel mic să învețe să-și controleze aceste emoții. De exemplu, copilul are oroare de vorbitul în public, iar la fiecare susținere de acest gen în cadrul activităților școlare, dă chix. Ei bine, un mod de a-ți ajuta copilul să scape de aceste emoții, este să-l înscrii la diverse cursuri de dezvoltare personală, în care miza nu este o notă sau vorbitul în fața colegilor, urmat de teama de a nu se face de râs. Astfel, cel mic va învăța că vorbitul în public nu este așa rău cum pare, va învăța să se relaxeze și, mai presus de toate, să-și stăpânească emoțiile.

O altă metodă prin care să-ți ajuți copilul să-și gestioneze emoțiile este să-l înveți să și le accepte. Chiar dacă uneori acestea pot fi negative, primul pas pe care trebuie să îl facem pentru a le controla, este să le acceptăm. De exemplu, dacă piticul tău este nervos, trebuie să-i explici că, în diverse situații, acesta poate fi un comportament normal, că diverse sentimente și stări nu îl fac un om rău. Orice persoană poate fi nervoasă. Ceea ce ne diferențiază este modul în care acționăm când suntem într-o astfel de stare.

Indiferent de natura problemelor copilului, acestea nu trebuie ignorate, însă nici rezolvate în locul celor mici. Cel mai util și constructiv lucru pe care îl poți face este să comunici cu el, să îi dai sfaturile de care are nevoie, să îl ghidezi și să îl înveți cum să-și rezolve singur problemele.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut