Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este amplasat pe malul lacului Herăstrău, punând la dispoziția tuturor vizitatorilor un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din perioada secolelor XVII – XX.

Înființarea și evoluția Muzeului Satului

Ideea unui muzeu liber în România a apărut în anul 1867, aparținând lui Alexandru Odobescu, eminent om de cultură, însă apariția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” are loc în anul 1936. Crearea acestuia se datorează desfășurării unori cercetări teoretice și de teren, a unor experimente muzeografice coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Muzeul conținea construcţii ţărăneşti (case, anexe gospodăreşti, biserici, instalaţii tehnice) şi obiecte de interior (mobilier, ceramica, ţesături, unelte etc.), achiziționate din satele supuse cercetării și considerate reprezentative pentru aceste locuri.

Fiind un muzeu de natură sociologică, profesorul Dimitrie Gusti și colaboratorii săi au considerat că principalul obiectiv al acestui loc era acela de a reprezenta viața satului, așa cum era ea trăită de țăranul român. Din acest motiv, în casele din muzeu, au locuit familii de ţărani din satele de origine a monumentelor, la început chiar foştii proprietari. Aceşti „locuitori” au adus la Bucureşti  tot ceea ce era necesar traiului, inclusiv pasări şi animale.

În perioada cuprinsă între anii 1940-1948, din cauza unor evenimente din acea vreme, muzeul este obligat să-și închidă porțile. Odată cu reinaugurarea muzeului, la conducerea acestuia este numit Gheorghe Focşa, fost student al profesorului D. Gusti şi membru al echipelor de monografişti.  Datorită profesionalismului directorului Gheorghe Focșa, muzeul a reușit să facă față regimului comunist ce avea să urmeze și, mai mult, a cunoscut numeroase realizări. Pe lângă transformarea sa în „muzeu etnografic”, terenul muzeului a fost extins, acesta fiind îmbogățit cu o varietate de piese.

În anul 1978, Muzeul Satului fuzionează cu Muzeul de Artă Populară al R.S.R., sub denumirea de Muzeul Satului şi de Artă Populară. El va funcţiona în acest format până în martie 1990.

Muzeul Satului și contemporaneitatea

Începând cu anul 1990, pe lângă recăpătarea individualității muzeului, sunt regândite și reconfigurate toate activitățile acestei instituții.

Patrimoniul își mărește colecția de exponate, în prezent existând 123 de complexe distincte, totalizând 363 de monumente, iar patrimoniul mobil numără peste 50.000 obiecte. Printre monumentele recent transferate în muzeu, respectiv la începutul anului 2003, se distinge biserica din Timişeni (jud. Gorj): monument de o deosebită valoare pentru arhitectura rurală religioasă veche (1773) şi pentru arta execuţiei picturii. O altă achiziţie importantă are loc în anul 2010, reprezentând o gospodărie cu ocol întărit specifică huţulilor din Bucovina.

Pe lângă exponatele disponibile în aer liber, Muzeul Satului pune la dispoziția vizitatorilor și un bogat fond documentar, compus din colecţii de manuscrise, studii, schiţe, desene, relevee, planşe, clişee pe sticlă, filme, negative alb-negru şi color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografişti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cât şi din investigaţiile ulterioare.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, prin natura exponatelor sale, întregește istoria satului românesc din diverse zone ale țării, invitând vizitatorii într-un spațiu rural autentic.

0 Comentarii

Adauga un comentariu

KidsOut

KidsOut